Ligustrum vulgare
Oleaceae
Cunoscută și ca: lemn câinesc comun
Ligustrum vulgare, cunoscut și ca lemn câinesc sau lemn câinesc comun, este un arbust semipersistent, des, cu creștere rapidă, folosit mult pentru garduri vii. Este ușor de crescut, rezistă bine la ger și se adaptează la majoritatea solurilor bine drenate. Fructele și frunzele sunt toxice pentru oameni și animale.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -39 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 2–4,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Ligustrum vulgare este un arbust viguros, erect și răsfirat, cu mai multe tulpini și frunziș des. De obicei ajunge la 2–4,5 m înălțime și la 1,5–4,5 m lățime. Crește repede, iar iarna își păstrează frunzele doar parțial, de aici denumirea de semipersistent.
Frunzele sunt opuse, simple, lucioase, verde închis, de la lanceolate până la îngust ovale, lungi de 2–6 cm, cu margine întreagă. Florile, alb-crem, tubulare, cu patru lobi, sunt grupate în panicule terminale de 3–6 cm și apar în iunie și iulie. Au un miros puternic, pătrunzător. Toamna se coc fructe negre, lucioase, de 6–8 mm, cu 1–4 semințe, pe care le mănâncă păsările.
Specia este originară din Europa centrală și de sud, nordul Africii și sud-vestul Asiei, din Irlanda și sud-vestul Suediei până în Maroc și, spre est, până în Polonia și nord-vestul Iranului. În natură crește de obicei prin garduri vii, păduri și tufărișuri, mai ales pe soluri calcaroase. Florile atrag albine și fluturi, iar de fructe se hrănesc sturzii și alte păsări.
Cultivare și îngrijire
Lumină și amplasare
Crește bine la soare plin, dar și la semiumbră. Fiind un arbust înalt și des, este potrivit pentru garduri vii, pentru paravane vegetale și pentru margini de grădină unde ai nevoie de intimitate. Lasă-i loc să se dezvolte, pentru că lățimea poate ajunge la fel de mare ca înălțimea.
Udare
Exemplarele tinere se udă în perioadele secetoase. Arbuștii bine înrădăcinați suportă destul de bine seceta. În iunie, iulie și august merită să uzi ceva mai des. Umiditatea aerului nu ridică probleme, planta se mulțumește cu un nivel moderat.
Solul
Se adaptează la majoritatea solurilor bine drenate: lutoase, argiloase, nisipoase sau calcaroase. Solul trebuie să fie ușor umed, dar bine drenat, cu pH între 6 și 8. Se descurcă bine și pe teren bogat în calcar. Nu suportă apa stagnantă.
Fertilizare
În martie–aprilie, aplică un îngrășământ echilibrat. Arbustul poate prezenta semne de carență de cupru.
Tăiere
Gardul viu se tunde o dată sau de două ori pe vară, de regulă în iulie și august. Dacă este nevoie, se poate tăia sever în martie. Florile apar pe lăstarii noi. Dacă vrei să împiedici formarea semințelor, îndepărtează florile.
Plantare
Plantele cu rădăcini nude se plantează toamna până la începutul primăverii, iar cele în ghiveci în orice moment în care solul nu este înghețat. Cele mai potrivite luni sunt martie, aprilie, octombrie și noiembrie.
Iernarea
Este complet rezistent la ger și nu necesită protecție. Poate supraviețui până la aproximativ -39 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu îi fac probleme. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași, prin semințe sau prin marcotaj. Butașii și marcotajul se fac în iunie, iulie sau noiembrie, iar semănatul se face în octombrie.
Probleme frecvente
Printre dăunători se numără musca albă, gărgărița ligustrului, păduchele alb al piersicului și acarianul ruginiu al ligustrului. Bolile posibile sunt antracnoza, uscarea lăstarilor, cancerul ramurilor, făinarea și putrezirea rădăcinilor.
Dacă frunzele se îngălbenesc și cad, cauza este de obicei solul băltit sau putrezirea rădăcinilor. Îmbunătățește drenajul și nu uda în exces. Frunzele cu aspect bronzat indică carență de cupru sau acarieni: aplică un îngrășământ cu cupru și verifică plantele. Păsările răspândesc semințele, așa că în grădină pot apărea puieți. Elimină florile sau fructele și smulge puieții. În alte țări, precum Australia, Canada, Noua Zeelandă și SUA, specia este considerată invazivă.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
- Oameni
- Toxică
Fructele și frunzele sunt toxice pentru pisici, câini, cai și oameni. Conțin glicozide cardiace, saponine, protoanemonină, siringină și acid shikimic. Simptomele includ salivație, dureri abdominale, vărsături, diaree, colici și apatie, iar la oameni și dureri de cap, slăbiciune și tensiune arterială scăzută. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi veterinare sau medicale. Dacă ai dubii, adresează-te unui medic veterinar sau unui medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia

































































