Spiraea japonica
Rosaceae
Spiraea japonica, numită și spirea japoneză sau simplu spirea, este un arbust foios cu creștere rapidă, care înflorește vara în corimbi plați roz. Se adaptează ușor, rezistă bine la îngheț și se potrivește atât ca arbust solitar, cât și ca gard viu. Tăierea severă de primăvară și controlul drajonilor sunt principalele lucruri de care trebuie să ții cont.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–25 °C, min. -34 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată spirea japoneză
Spiraea japonica face parte din familia Rosaceae și crește în mod natural în Asia de Est: Japonia, China, Taiwan, Tibet și Myanmar, iar în Coreea este semnalată de asemenea. În natură o găsești pe malurile pâraielor și râurilor, la marginea pădurilor, pe lângă drumuri și la marginea zonelor umede.
Este un arbust des, rotunjit și erect, cu tulpini subțiri, flexibile, care se ramifică bogat. De obicei ajunge la 60–200 cm înălțime și tot atât în lățime. Crește repede și formează desișuri prin drajoni.
Frunzele sunt alterne, ovate până la lanceolate, de 2,5–7,5 cm, cu margine dințată sau dublu dințată, verde închis pe față și ușor albăstrui pe dos. Frunzele tinere pot fi roz, roșii sau galbene, iar în funcție de soi apar și nuanțe de bronz.
Florile sunt foarte mici, roz intens până la roz-roșiatic, grupate în corimbi plați la vârful tulpinilor, cu un parfum discret. Înflorirea ține de obicei din iunie până în august. Fructele sunt foliculi mici, uscați, bruni.
Arbustul atrage fluturi, dar poate fi ros de căprioare.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Înflorește cel mai bogat la soare plin, dar suportă și semiumbra. Datorită creșterii rapide și a formei dese, este folosit des pentru garduri vii și poate acoperi suprafețe ca arbust de acoperire a solului. Poate fi cultivat și la ghiveci.
Udare
Spirea preferă umezeală regulată în sezonul de creștere, dar nu suportă apa stagnantă timp îndelungat. Tolerează moderat seceta. Udă mai generos în iulie și august, când căldura e mai mare. Evită udarea pe frunze, ca să reduci riscul de făinare.
Sol și transplantare
Este un arbust adaptabil. Se simte cel mai bine într-un pământ lutos, bogat în humus, umed, dar bine drenat. Acceptă și soluri argiloase, pietroase sau alcaline.
Dacă o ții la ghiveci, transplanteaz-o în martie.
Fertilizare
Fertilizează în martie și aprilie, la pornirea vegetației.
Tăiere
Spirea japoneză înflorește pe lemn nou, deci se poate tăia drastic la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, în martie. Îndepărtează florile trecute, pentru a limita autoînsămânțarea.
Plantare
Plantează în aprilie, mai sau octombrie. Lasă între exemplare spațiu pentru o lățime de până la 2 m, mai puțin dacă vrei un gard des.
Spiraea japonica se răspândește din grădini și este invazivă în unele state din estul Statelor Unite, unde se înmulțește prin semințe și drajoni și formează desișuri care înlocuiesc alte plante. Dacă locuiești într-o regiune unde se comportă astfel, ia în calcul alternative native.
Iarna
Este complet rezistentă la îngheț și suportă, după cât se știe, până la aproximativ -34 °C, mult peste iernile obișnuite de aici, de circa -20 °C. Nu are nevoie de adăpost. Perioada de repaus ține din noiembrie până în februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași de tulpină, semințe sau despărțirea tufei. Butașii se fac de obicei în iunie și iulie.
Probleme frecvente
Cea mai des întâlnită problemă este răspândirea prin semințe și drajoni. Remediul este să tai florile trecute și să îndepărtezi drajonii.
Pulbere albă pe frunze indică făinare. Îmbunătățește circulația aerului în tufă și evită udarea pe frunze.
La spirea pot apărea afide, viermi de frunze și păduchi țestoși, precum și pătarea frunzelor, focul bacterian și putregaiul rădăcinilor. Acesta din urmă apare mai ales în sol care rămâne mult timp saturat de apă.

















































































