Carpen

Carpinus betulus · Betulaceae

Cunoscută și ca: carpen comun

Carpenul (carpen comun, Carpinus betulus) este un arbore foios din familia Betulaceae, folosit atât ca arbore ornamental, cât și pentru garduri vii. Este rezistent la ger, se adaptează la multe tipuri de sol și suportă bine tăierea, așa că e o alegere ușor de întreținut.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 8–24 °C, min. -28 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 15–25 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareÎnflorirePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată carpenul

Carpenul este un arbore mic spre mediu, cu trunchi canelat, adesea strâmb, și coroană rotunjită, ovală sau piramidală, în funcție de cultivar. La maturitate ajunge de obicei la 15–25 m înălțime, cu o lățime de aproximativ 6–12 m.

Frunzele sunt alterne, ovate, lungi de 4–9 cm, dublu dințate, cu nervuri paralele proeminente care le dau un aspect ondulat. Vara sunt verde închis, iar toamna devin galbene. Primăvara, în aprilie și mai, apar amenți masculini galbeni și feminini verzi, discreți și polenizați de vânt. Fructul este o nucuță tare de 7–8 mm, așezată pe o bractee foliacee cu trei lobi, care se coace toamna.

În natură, carpenul crește în păduri de câmpie cu stejar și fag și în păduri de pe grohotișuri, până la aproximativ 1.000 m altitudine. Nucuțele și adăpostul oferit susțin păsări mici și mamifere mici, iar frunzele hrănesc larve de molii.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Carpenul crește la soare plin sau la umbră parțială și se descurcă și în condiții mai umbrite, ca în pădure. Are rădăcini superficiale, dar larg răsfirate, deci are nevoie de spațiu. Ca arbore solitar, ține cont de lățimea coroanei la maturitate.

Udare

Carpenul preferă umiditate moderată. Exemplarele tinere și gardurile vii abia plantate se udă în perioadele secetoase.

Solul potrivit

Se simte bine într-un sol umed, dar bine drenat, de tip lutos sau nisipos. Tolerează și solul argilos greu și un interval larg de pH, aproximativ 4,5–7,5.

Fertilizare

Dacă vrei să fertilizezi, perioada potrivită este martie–aprilie, la începutul sezonului de creștere.

Tăiere

Carpenul suportă tăieri severe, tăierea în capete și tunderea. Gardurile vii se tund la sfârșitul verii, în iulie–august.

La arborii mai vechi, ramurile pot atârna; este un obicei natural al speciei, iar forma se menține prin tăiere.

Plantare

Carpenul se plantează în martie, octombrie sau noiembrie. Pentru gard viu, plantele tinere au nevoie de udare în perioadele fără ploaie, până se prind.

Iarna

Carpenul este complet rezistent la ger; poate supraviețui până la aproximativ -28 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu îi creează probleme. Perioada de repaus este noiembrie–februarie. Gardurile de carpen își păstrează frunzele uscate peste iarnă.

Înmulțire

Carpenul se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Semințele se seamănă în octombrie–noiembrie. Planta lăstărește din cioturi, deci se regenerează după tăiere.

Probleme frecvente

Semințele nu răsar: de multe ori au nevoie de două ierni de repaus. Soluția este stratificarea sau semănatul imediat după recoltare, urmat de răbdare.

Ramuri atârnânde: apar odată cu vârsta, ca obicei natural al arborelui. Se corectează prin tăiere pentru menținerea formei.