Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Sânger

Cornus sanguinea · Cornaceae

Cunoscută și ca: corn sanguin, sînger

Sângerul, numit și corn sanguin (Cornus sanguinea), este un arbust cu frunze căzătoare, rezistent la ger și ușor de crescut. Se folosește mult în garduri vii, în borduri și ca paravan. Iarna se remarcă prin tulpinile roșii, iar vara prin florile albe, vizitate de insecte.

Lumină
Soare până la semiumbră, Soare plină
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
10–24 °C, min. -28 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
2–6 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată sângerul

Sângerul este un arbust perenu, cu frunze căzătoare, din familia Cornaceae. Crește în aproape toată Europa și în vestul Asiei, din Anglia și centrul Scoției până la Marea Caspică și Caucaz. În natură apare la marginea pădurilor, în garduri vii, în tufărișuri și pe malurile râurilor, adesea pe soluri alcaline.

Portul este erect și des, cu mai multe tulpini subțiri și ramificate. Prin drajoni formează tufișuri compacte. Creșterea este moderată.

Frunzele sunt opuse, ovate până la oblonge, lungi de 4-8 cm, cu margine întreagă. Sunt verzi deasupra, mai pale dedesubt și au peri scurți și rigizi. Toamna capătă nuanțe de roșu, violet, portocaliu și galben.

În mai și la începutul lui iunie apar corimbe plate, de 3-5 cm, cu flori mici, cu patru petale, alb-crem. Mirosul lor este neplăcut. Din august până în septembrie se coc drupe globuloase, negru-violacee, de 5-8 mm, amare, cu o singură sămânță. Păsările le mănâncă.

Cultivare și îngrijire

Locul potrivit

Sângerul crește la soare deplin sau la semiumbră. Culoarea roșie a tulpinilor iese cel mai bine la soare. Se potrivește în garduri vii, în borduri sau ca paravan.

Florile atrag fluturi și alte insecte. Fructele sunt căutate de multe păsări și de unele mamifere, iar frunzele hrănesc omizi de fluturi și molii. Este ușor de cultivat.

Udarea

Preferă un sol umed și bine drenat. Exemplarele bine înrădăcinate suportă o perioadă de secetă. Are nevoie de cea mai multă apă în iunie, iulie și august.

Solul

Sângerul se adaptă la multe tipuri de sol: lutos, argilos, nisipos, inclusiv soluri alcaline și calcaroase. În general, pH-ul potrivit este între 6 și 8. Cel mai bine crește într-un sol umed, dar care nu reține apa în exces.

Tăierea

Tăierea se face la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, în februarie-martie. Pentru a obține tulpini tinere, de un roșu aprins, se taie la baza tufei o parte dintre tulpinile vechi sau se taie rasă întregul arbust (tăiere la cioată). Arbustul poate fi și modelat după nevoie.

Plantarea

Puieții cu rădăcină nudă se plantează din toamnă până în primăvară, la soare sau la semiumbră. Perioadele indicate sunt martie, octombrie și noiembrie. Sângerul se plantează izolat, în borduri, în garduri vii sau ca paravan.

Iarna

Sângerul este complet rezistent la ger. Poate supraviețui până la aproximativ -28 °C, iar iernile obișnuite din zonă coboară la circa -20 °C. Iarna, tulpinile roșii sunt decorative. Perioada de repaus este în noiembrie-februarie.

Înmulțirea

Se poate înmulți prin semințe, butași de tulpină, marcotaj sau diviziune. Semănatul se face în octombrie-noiembrie. Pentru înmulțirea vegetativă, perioadele indicate sunt iunie-iulie și noiembrie-decembrie.

Probleme frecvente

Tulpini verzi, mate, fără strălucire: lemnul vechi nu a fost tăiat. Se taie regulat tulpinile vechi, pentru a stimula creșterea nouă, roșie.

Răspândire nedorită: sângerul face drajoni și stoloni. Se îndepărtează lăstarii sau se limitează planta. Se răspândește și prin semințe și poate forma desișuri dese. În unele locuri poate deveni invaziv.

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Când se taie sângerul?La sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, în februarie-martie. Tăierea unor tulpini vechi la bază duce la apariția unor tulpini tinere, roșii.
De ce nu are sângerul tulpini roșii?De obicei, lemnul vechi nu a fost tăiat. Tulpinile tinere sunt cele mai roșii, iar culoarea iese cel mai bine la soare.
Este sângerul rezistent la ger?Da, este complet rezistent. Poate supraviețui până la aproximativ -28 °C.
Când se plantează sângerul?Puieții cu rădăcină nudă se plantează din toamnă până în primăvară, la soare sau la semiumbră.
Se răspândește sângerul?Da, prin drajoni, stoloni și semințe, și poate forma desișuri. Lăstarii se îndepărtează sau planta se limitează.
Se poate folosi sângerul ca gard viu?Da, este potrivit pentru garduri vii, borduri și paravane. Crește des, cu mai multe tulpini.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii