Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Phlox paniculata

Polemoniaceae

Cunoscută și ca: floxi înalți, Brumărele înalte, Scânteiuță

Phlox paniculata, cunoscut și ca flox sau floxi înalți, este o perenă erbacee cu flori parfumate, care înfloresc în panicule dense de la mijlocul verii până toamna. Rezistă bine iernilor geroase din Europa Centrală, dar îi priește un sol răcoros și umed vara. Se dezvoltă mai bine într-un loc cu aer care circulă liber în jurul tufei și cu udare la rădăcină.

Lumină
Soare până la semiumbră, Soare plină
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
15–25 °C, min. -34 °C
Dificultate
Dificultate medie
Înălțime
0,6–1,2 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată phlox paniculata

Phlox paniculata (numit și phlox perene) formează tufe erecte, cu mai multe tulpini rigide, drepte. Ajunge la 60–120 cm înălțime și la 45–100 cm lățime, iar creșterea este moderată.

Frunzele sunt opuse, simple, de un verde închis, lungi de 10–15 cm, de la ovate la lanceolate, cu nervuri bine vizibile. Florile, cu tub îngust și cinci lobi, sunt adunate în panicule dense, rotunjite, adesea puternic parfumate. Apar în nuanțe de roz, violet, alb, roșu și albastru, între iulie și septembrie.

Planta provine din estul și centrul Statelor Unite, de pe malurile apelor și din păduri umede. S-a naturalizat în unele zone din Europa și Asia. Albinele și fluturii vizitează florile, iar tulpinile se pot folosi pentru buchete.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Phlox paniculata crește la soare sau la semiumbră. Are nevoie de un loc cu circulație bună a aerului și de rădăcini care să rămână răcoroase. Locul potrivit este un strat unde tufa nu e înghesuită de alte plante.

Udare

Solul trebuie să rămână umed. Rezistența la secetă este scăzută, așa că în verile uscate udă regulat, mai ales în iunie, iulie și august, când planta are nevoie de mai multă apă.

Udă la bază și evită stropirea frunzelor, care favorizează apariția făinării. Un strat de mulci păstrează rădăcinile răcoroase.

Sol și replantare

Preferă un sol fertil, umed dar bine drenat, bogat în materie organică: humifer, lutos sau argilos. Intervalul de pH potrivit este de aproximativ 5,5–7,5.

Tufele se mută sau se împart în martie–aprilie ori în septembrie.

Fertilizare

Fertilizează în aprilie–mai, odată cu pornirea în vegetație. Un sol bogat în materie organică susține planta pe tot parcursul sezonului.

Tăiere

Îndepărtează florile trecute: astfel înflorirea durează mai mult, iar planta nu se răspândește singură prin semințe. Subțiază tulpinile pentru ca aerul să circule printre ele.

La sfârșitul sezonului, în octombrie–noiembrie, taie tufa la nivelul solului. O tăiere se poate face și în martie.

Plantare

Plantează în aprilie–mai sau în septembrie. Lasă aproximativ 60 cm între plante, ca aerul să circule printre tufe. Tulpinile înalte pot avea nevoie de tutori.

Poți semăna și din semințe: în februarie–martie în interior sau în martie–aprilie direct în sol. Soiurile nu se păstrează identice prin semințe, deci pentru aceeași culoare e mai sigură înmulțirea vegetativă.

Iernarea

Phlox paniculata suportă înghețul: rezistă până la aproximativ -34 °C, iar iernile obișnuite de la noi coboară până la circa -20 °C. Nu are nevoie de adăpost.

Taie tufa la sfârșitul toamnei și strânge resturile vegetale, ca să scazi riscul de reapariție a făinării în anul următor. Decembrie, ianuarie și februarie sunt luni de repaus.

Înmulțire

Metoda cea mai sigură este împărțirea tufei, în martie–aprilie sau în septembrie. Floxul se mai înmulțește prin butași de rădăcină, butași de tulpină și semințe. Soiurile nu se păstrează identice din semințe, deci împărțirea rămâne varianta recomandată.

Probleme frecvente

Făinarea apare ca o pulbere albă pe frunze. Îmbunătățește circulația aerului, evită udarea frunzelor și taie tulpinile afectate.

Frunzele punctate și uscate, pe vreme caldă și secetoasă, indică prezența păianjenilor roșii. Udă planta, pune mulci și tratează împotriva acarienilor. Printre alți dăunători și alte boli posibile se numără ploșnițele floxului și putrezirea rădăcinilor.

Flori tăiate și utilizare

Floxul se poate tăia pentru buchete în iulie–august. Atrage albine și fluturi, iar florile sunt adesea parfumate.

Frunzele au fost folosite în mod tradițional sub formă de extract, ca laxativ și împotriva furunculelor.

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Când înflorește phlox paniculata?Înflorește la mijlocul verii, între iulie și septembrie. Îndepărtarea florilor trecute prelungește înflorirea.
De cât soare are nevoie floxul perene?Crește la soare sau la semiumbră. Îi priește un sol răcoros și umed, plus o circulație bună a aerului.
Cum previn făinarea la flox?Plantează la o distanță de aproximativ 60 cm, subțiază tulpinile și udă la bază, fără a uda frunzele. Toamna, taie tufa și strânge resturile vegetale.
Rezistă floxul înalt iarna afară?Da, rezistă până la aproximativ -34 °C și nu are nevoie de adăpost. Taie-l la nivelul solului toamna târziu.
Cum înmulțesc phlox paniculata?Cel mai simplu prin împărțirea tufei, în martie–aprilie sau septembrie. Se poate înmulți și prin butași sau semințe, dar soiurile nu se păstrează identice din semințe.
Cât de des trebuie udat floxul?Solul trebuie ținut umed. În verile uscate, mai ales în iunie–august, udă mai des, la bază, și pune mulci.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii