Bujor chinezesc
Paeonia lactiflora · Paeoniaceae
Cunoscută și ca: bujori chinezești, bujor de grădină
Bujorul chinezesc este o plantă perenă erbacee rezistentă, care revine an de an și înflorește bogat la sfârșitul primăverii. Se îngrijește ușor, dar are două cerințe de care depinde înflorirea: mult soare și plantarea la adâncimea corectă.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -40 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,5–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată bujorul chinezesc
Bujorul chinezesc (Paeonia lactiflora), numit și bujor de grădină, formează o tufă de plantă perenă erbacee, cu tulpini drepte care se usucă în fiecare iarnă. Frunzele sunt verde închis, adânc divizate și lobate, lungi de 20-40 cm.
Florile sunt mari, parfumate, în formă de cupă sau de castron, de 8-16 cm în diametru, cu 5-10 petale și stamine galbene. Multe soiuri au flori duble. Culorile sunt albul, roz și roșu, iar înflorirea are loc în mai și iunie. Rădăcinile sunt groase, cărnoase, tuberoase, cu muguri la nivelul coletului.
Specia provine din Asia centrală și de est, din estul Tibetului, prin nordul Chinei, Mongolia și Manciuria, până în estul Siberiei. Crește natural pe versanți uscați, pietroși și deschiși, pe malurile râurilor și la marginea pădurilor rare.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Alege un loc cu soare plin sau cu umbră parțială. Bujorul înflorește cel mai bine cu cel puțin 6 ore de soare pe zi și suportă o umbră ușoară. Într-un loc prea umbrit, planta poate rămâne fără flori.
Florile atrag fluturi și alte insecte, deci merită să o plantezi într-un colț însorit al grădinii, vizitat de polenizatori.
Udare
Necesarul de apă este moderat. În perioadele secetoase udă din belșug, dar rar, mai ales când se formează mugurii. În mai și iunie planta are nevoie de ceva mai multă apă. Evită băltirea, pentru că rădăcinile cărnoase nu o suportă.
Solul
Bujorul preferă un sol fertil, bogat în humus, reavăn dar bine drenat, de tip lutos. Un pH între 6,5 și 7,5, adică neutru spre ușor alcalin, este potrivit.
Fertilizare
În martie și aprilie administrează plantei compost sau un îngrășământ echilibrat. Evită îngrășămintele bogate în azot.
Tăiere
Florile trecute se îndepărtează pe măsură ce se ofilesc. În octombrie și noiembrie, după ce planta s-a uscat, taie tulpinile la nivelul solului.
Plantare
Momentul potrivit pentru plantare este toamna, în septembrie și octombrie. Cel mai important lucru este adâncimea: mugurii (ochii) trebuie acoperiți cu cel mult 3-5 cm de pământ. O plantare mai adâncă reduce înflorirea.
Păstrează o distanță de aproximativ 90 cm între plante.
Iarna
Bujorul are nevoie de frig în timpul iernii. Este complet rezistent la îngheț și se usucă până la sol. Poate supraviețui până la aproximativ -40 °C, mult sub minimele obișnuite de iarnă de aici, de circa -20 °C. Perioada de repaus este noiembrie-februarie, iar planta nu necesită adăpost.
Înmulțire
Se înmulțește prin divizarea tufei sau din semințe. Divizarea se face în septembrie și octombrie, odată cu plantarea. Fiecare porțiune trebuie să aibă muguri, iar la replantare se respectă aceeași adâncime de 3-5 cm.
Probleme frecvente
Bolile obișnuite sunt putregaiul cenușiu (botrytis), făinarea și pătarea frunzelor.
Fără flori: planta este fie plantată prea adânc, fie prea la umbră. Replantează-o mai la suprafață, într-un loc însorit.
Muguri bruni care nu se deschid: cauza este botrytis. Îndepărtează părțile afectate și îmbunătățește circulația aerului.
Tulpini care cad: florile duble grele trag tulpinile în jos. Folosește un inel de susținere.
Flori tăiate și utilizare
Bujorul chinezesc este o floare bună pentru buchete, cu recoltare în mai și iunie. Rădăcinile sunt folosite în mod tradițional în medicina chineză, sub numele de bujor alb (bai shao).
















































































