Bujor românesc
Paeonia peregrina · Paeoniaceae
Cunoscută și ca: bujorul românesc, bujor de Balcani, Bujor romanesc planta
Bujorul românesc, numit și Paeonia peregrina sau bujor de Balcani, este o plantă perenă ierboasă cu flori roșii, lucioase, care se deschid primăvara. Formează tufe viguroase, rezistă la ger și este ușor de crescut într-un loc potrivit. Crește lent și nu-i place să fie mutat.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 40–70 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Bujorul românesc crește în tufe erecte, înalte de aproximativ 40-70 cm. Frunzele verzi sunt adânc divizate, cu aproximativ nouă lobi.
Florile sunt simple, lucioase, în formă de cupă, de 10-13 cm în diametru, de culoare roșie, cu stamine galbene vizibile. Înfloresc în mai și iunie.
În natură crește în sud-estul Europei și în Turcia, din Italia și Balcani (Albania, Grecia, Bulgaria, România) până în Anatolia și Ucraina, pe terenuri stâncoase uscate și la marginea pădurilor și a pajiștilor, adesea în umbra ușoară a pădurilor de foioase, de pin sau mixte. Rădăcinile sunt tuberoase și groase și formează o tufă de lungă durată.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Se simte cel mai bine la soare sau la umbră ușoară. Un loc însorit sau semiumbros, asemănător marginii de pădure de unde provine, este potrivit.
Fiindcă planta crește lent și nu suportă deranjarea, alege din start un loc definitiv.
Udare
Toleranța la secetă este medie. Udă mai des în mai și iunie, în perioada înfloririi, iar în rest menține solul ușor umed, dar bine drenat.
Solul
Preferă un pământ de tip lutos, fertil, bine drenat, cu reacție neutră până la alcalină. Solul trebuie să rămână ușor umed, fără apă stagnantă.
Fertilizare
Fertilizează la începutul sezonului, în martie și aprilie.
Plantare
Tuberculii se plantează toamna, în septembrie și octombrie. Mugurii trebuie să fie la aproximativ 3-5 cm sub suprafața solului.
După plantare nu mai muta planta fără motiv, pentru că rădăcinile nu suportă deranjarea.
Tăiere
După ce frunzișul se usucă toamna, taie tulpinile la nivelul solului. Momentul potrivit este octombrie-noiembrie.
Iarna
Bujorul românesc este complet rezistent la ger. Partea de deasupra solului moare iarna, iar planta se odihnește în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie. Nu necesită adăpost special.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe sau prin diviziunea tufei. Diviziunea se face în septembrie, iar semănatul în septembrie și octombrie. Ține cont că planta crește lent și nu-i place să fie deranjată.
Utilizare
Este o plantă ornamentală de grădină, folosită pentru florile roșii de primăvară. În medicina populară românească este apreciată ca plantă cu însușiri vindecătoare.
















































































