Pinus cembra
Pinaceae
Cunoscută și ca: zâmbru, pin de zâmbru
Zâmbrul (Pinus cembra, numit și pin de zâmbru) este un conifer veșnic verde din Alpi și Carpați, foarte rezistent la ger și longeviv. Crește încet, dar ajunge un arbore impunător, așa că merită să-i alegi dinainte un loc bine gândit.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 5–20 °C, min. -50 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–35 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată zâmbrul
Zâmbrul este un arbore veșnic verde, care ajunge de obicei între 15 și 35 m înălțime. Creșterea este lentă. Tânăr are un port îngust, columnar spre piramidal; odată cu vârsta, coroana se rotunjește și se aplatizează.
Acele sunt moi, drepte, lungi de 5-8 cm, grupate câte cinci, verde-albăstrui cu dungi albăstrui-albicioase, și rămân pe ramuri 3-5 ani. Florile nu sunt spectaculoase și apar în iunie. Conurile femele, violacee spre brun-purpuriu, au 4-8 cm, se coc în doi ani și rămân închise. Înăuntru se găsesc semințe mari, fără aripioare, de 8-12 mm: sâmburii de pin.
În natură crește în păduri subalpine, aproximativ între 1.200 și 2.300 m, adesea chiar la limita superioară a pădurii. Arealul include Alpii și Carpații, deci și România. Poate fi format și ca bonsai.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Preferă soarele din plin și suportă doar puțină umbră. Alege un loc bine aerisit, cu climat răcoros: în zonele calde și umede zâmbrul suferă și crește slab.
Nu uita dimensiunile adulte. Distanța dintre exemplare ar trebui să fie de aproximativ 5 m.
Udare și umiditate
Necesarul de apă este moderat, la fel și cerința de umiditate atmosferică. În lunile iulie și august, când e cald, udă mai generos. În rest, de obicei nu are nevoie de atenție specială după ce s-a înrădăcinat.
Solul
Se simte bine într-un sol lutos sau nisipos, bine drenat, ușor acid. pH-ul potrivit este de aproximativ 4,5-7. Un drenaj bun contează mai mult decât orice amendament.
Plantare
Zâmbrul se plantează în martie, aprilie sau octombrie. Ține cont de spațiul de care va avea nevoie și de adăpostul față de vânt, apoi lasă-l să crească în ritmul lui lent.
Tăiere
Tăierea este minimă. În februarie sau martie îndepărtează ramurile moarte sau deteriorate și lasă neatins lăstarul central, adică vârful arborelui.
Iarna
Este foarte rezistent la ger, până la aproximativ -50 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu îi fac probleme. Nu necesită nicio protecție. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Semănatul se face în martie sau octombrie, iar în aceleași luni se poate înmulți și prin alte metode. Altoirea este mai pretențioasă și ține mai degrabă de pepinieriști.
Probleme frecvente
Ramurile se pot rupe în vânt; soluția este un loc adăpostit. Creșterea slabă în climat cald apare din cauza căldurii și umidității, așa că zâmbrul se potrivește mai bine în zone mai răcoroase.
Dintre dăunători pot apărea omizi, larve xilofage, gândaci de scoarță, insecte miniere, păduchi țestoși, păduchi lânoși și viespi fierăstrău ale rășinoaselor. Bolile posibile sunt tăciunii și arsurile, putregaiurile, cancerele și rugina.
Recoltare și folosire
Semințele sunt comestibile și se vând ca sâmburi de pin. Se recoltează în septembrie și octombrie. Conurile se folosesc pentru aromatizarea băuturii Zirbenschnaps.
Semințele sunt mâncate și răspândite de alunar (Nucifraga caryocatactes), iar arborele atrage și păsări cântătoare, mamifere mici și omizi de molii.









































































