Picea omorika
Pinaceae
Cunoscută și ca: molid sârbesc, omorika
Picea omorika, numită și molid sârbesc sau omorika, este un conifer înalt, cu coroană îngustă conică și ramuri scurte, lăsate în jos. Rezistă bine la iernile geroase și se adaptează la majoritatea solurilor. Crește lent și se potrivește grădinilor în care coroana îngustă are spațiu să se dezvolte.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 5–22 °C, min. -34 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 12–25 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată picea omorika
Picea omorika este un arbore veșnic verde din familia Pinaceae, cu port conic îngust. Ramurile sunt scurte și lăsate în jos, cu vârfurile curbate în sus. De obicei ajunge la 12-25 m înălțime și 4,5-6 m lățime, dar crește lent.
Acele sunt plate, lungi de 1-2 cm, verde închis lucios pe partea de sus și cu două benzi alb-argintii dedesubt. Au miros de citrice. Nu înflorește, însă primăvara apar conuri masculine roșii deschis, cu polen. Conurile sunt fusiforme, lungi de 4-7 cm, violet închis când sunt tinere și brun închis la maturitate.
Specia este originară dintr-o zonă foarte mică, de circa 60 ha, în valea râului Drina din vestul Serbiei și estul Bosniei și Herțegovinei. Crește acolo pe versanți abrupți, în păduri de munte, la 800-1.600 m altitudine. Adăpostește păsări și mamifere mici.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Preferă soarele plin sau umbra parțială. Alege un loc răcoros, cu spațiu pentru coroana îngustă. Nu suportă sarea purtată de vânt în aer, deci nu este potrivit lângă drumurile tratate iarna cu sare.
Udare
Are nevoie de umiditate moderată și de sol umed, dar bine drenat. Udă exemplarele tinere în perioadele secetoase. Vara, în iulie și august, udă mai des.
Sol
Se adaptează la majoritatea solurilor: alcaline, argiloase, acide sau nisipoase, cu pH între 5 și 8. Cel mai bine crește într-un sol lutos, umed și bine drenat.
Fertilizare
Fertilizează în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Necesită foarte puține tăieri. Păstrează vârful principal intact și taie doar ramurile uscate.
Plantare
Plantează molidul în martie-aprilie sau în septembrie-octombrie, într-un loc răcoros. Lasă loc suficient pentru coroana îngustă, care se dezvoltă lent.
Iarna
Este complet rezistent la ger și suportă până la aproximativ -34 °C, deci iernile obișnuite din regiune nu necesită protecție. Perioada de repaus este noiembrie-februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Semănatul și înmulțirea se fac în martie-aprilie.
Probleme frecvente
Pot apărea afide, acarieni, viermi ai mugurilor și insecte care sapă galerii în lemn. Dintre boli, poate apărea ciuperca de rădăcină (Armillaria, cunoscută și ca ghebe de rădăcină).









































































