Picea glauca
Pinaceae
Cunoscută și ca: molid alb, molid canadian, picea glauca conica
Picea glauca, numit și molid alb sau molid canadian, este un conifer veșnic verde, originar din pădurile boreale din Canada și din nordul Statelor Unite. Crește lent, suportă geruri puternice și se simte bine în clima cu ierni reci a Europei Centrale. Preferă soarele și răcoarea, iar verile calde și umede îi priesc mai puțin.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 5–22 °C, min. -54 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–30 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată Picea glauca
Este un arbore veșnic verde, care ajunge de obicei la 15-30 m înălțime. Creșterea este lentă. Uneori este numit și Picea glauca conica.
Acele sunt scurte, cu patru muchii, de aproximativ 8-20 mm, verde-albăstrui, cu benzi cenușii-ceroase. Strivite, au un miros neplăcut, înțepător. Florile sunt discrete: conurile masculine și feminine apar primăvara, în mai-iunie, iar cele feminine sunt verzi sau roșiatice și devin brun-deschis. Conurile coapte sunt pendente, subțiri, cilindrice, de 2,5-7 cm, și se coc în 4-8 luni. Semințele sunt mici, negre, înaripate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Se dezvoltă cel mai bine la soare, dar suportă și semiumbra. În natură crește în păduri răcoroase și umede, de aceea își găsește locul într-o zonă cu climă răcoroasă și cu aer circulant. Nu-i priesc verile fierbinți și umede, poluarea și stropii de sare.
Atrage fluturi, mamifere mici și păsări cântătoare.
Udare
Are nevoie de umiditate moderată. Exemplarele bine înrădăcinate tolerează bine perioadele secetoase, deci udarea contează mai ales la început, după plantare.
Solul
Se adaptează la soluri nisipoase, lutoase sau argiloase, dar preferă un teren fertil, reavăn și bine drenat.
Fertilizare
Calendarul indică aprilie pentru fertilizare, adică începutul perioadei de creștere.
Tăiere
Perioada indicată pentru tăieri este februarie-martie.
Plantare
Se plantează în martie, aprilie sau octombrie, într-un loc răcoros, cu aer circulant, ferit de poluare și de sare.
Se poate înmulți și din semințe, semănate în martie-aprilie.
Iarna
Este foarte rezistent la ger și nu necesită protecție. Poate supraviețui până la aproximativ -54 °C, o temperatură mult mai joasă decât cele din iernile obișnuite din Europa Centrală. Perioada de repaus este noiembrie-februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Perioada indicată este martie-aprilie.
Probleme frecvente
Dăunători posibili: viespea molidului, molia mugurilor de molid, gândacul de scoarță al molidului și acarienii. Bolile menționate sunt rugina acelor, rugina tulpinii, cancerul scoarței, putregaiul rădăcinilor și putregaiul trunchiului.
Dacă acele devin punctate și se brunifică, cauza poate fi acarianul păianjen al molidului. Se spală coroana cu un jet de apă și, la nevoie, se folosește ulei horticol.
Creșterea slabă și brunificarea în verile fierbinți se datorează căldurii și umidității care depășesc ceea ce poate suporta arborele. Soluția este plantarea doar în zone răcoroase, cu aer circulant.
Utilizări
Vârfurile tinere ale lăstarilor sunt comestibile. Se folosesc la aromatizarea berii, ginului, sucurilor, bomboanelor și a conservelor.
Se folosește și ca bonsai.









































































