Piper negru
Piper nigrum · Piperaceae
Cunoscută și ca: piper, piper boabe
Piperul negru (Piper nigrum), numit pe scurt și piper sau piper boabe, este o liană tropicală din care provin boabele de piper. În clima noastră, cu ierni geroase, nu rezistă afară pe tot parcursul anului, așa că se cultivă în ghiveci, pe balcon vara și în interior iarna.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 22–32 °C, min. 10 °C
- Dificultate
- Pretențios
- Înălțime
- 3–4 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată piperul negru
Piperul negru face parte din familia Piperaceae. Este o liană lemnoasă, perenă, cu frunze care rămân verzi tot anul. În natură se cațără în copaci, în pădurile tropicale musonice de pe Coasta Malabar din sud-vestul Indiei, iar în unele surse apare și în Sri Lanka. Astăzi este cultivat pe scară largă în zonele tropicale.
Frunzele sunt alterne, întregi, verzi, lungi de 5-10 cm și late de 3-6 cm. Florile sunt mici și stau în spice pendule de 4-8 cm, la noduri; spicele se alungesc pe măsură ce fructele se coc. Fructul este o drupă de circa 5 mm, roșu închis la maturitate, cu o singură sămânță, adică boabele de piper. O tulpină poate purta 20-30 de spice cu fructe.
Rădăcinile sunt fibroase, iar acolo unde tulpinile ating solul se formează rădăcini adventive.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit și temperatura
Piperul negru nu este rezistent la îngheț. Cea mai scăzută temperatură pe care o suportă este de aproximativ 10 °C, în timp ce iernile noastre coboară în mod obișnuit la -20 °C. Din acest motiv este o plantă pentru balcon și interior, nu pentru grădină.
Temperatura optimă este între 22 și 32 °C. Pe balcon îl poți scoate în sezonul cald, iar când nopțile se răcesc îl muți în casă, înainte ca temperatura să se apropie de pragul de 10 °C.
Udare și umiditate
Planta vine din păduri musonice, așa că îi priește un substrat constant umed, fără perioade de uscare. Plantele tinere au nevoie de udări frecvente în sezonul uscat.
În calendarul de îngrijire, udarea se intensifică din mai până în august. Umiditatea aerului trebuie să fie mare, ceea ce contează mai ales în încăperile încălzite.
Sol și repotare
Alege un substrat afânat, bogat în materie organică, care reține apa, dar se drenează bine. Se potrivesc solurile pe bază de humus și cele lutoase. Substratul trebuie să fie umed, dar apa în exces să se poată scurge.
Repotarea se face în aprilie.
Fertilizare
Planta se fertilizează în perioada de creștere, din aprilie până în august. În lunile de repaus nu se fertilizează.
Tăiere
Lăstarii se scurtează de cel mult două ori pe an, ca liana să-și păstreze forma. Tăierea principală se face în martie.
Plantare și suport
Piperul negru are nevoie de un suport pe care să se cațere: un par, un spalier sau, în natură, un copac. Scoarța aspră îl ajută să se agațe mai ușor. Dacă plantezi mai multe exemplare, distanța dintre ele este de aproximativ 2 m.
Semănatul în interior se face în martie.
Iernarea
Perioada de repaus este în noiembrie, decembrie, ianuarie și februarie. În acest răstimp planta stă în interior, la o temperatură care nu coboară sub 10 °C, departe de orice risc de îngheț. Fertilizarea se oprește, iar udarea se reia mai intens abia din mai.
Înmulțire
Piperul negru se înmulțește prin butași de tulpină, prin marcotaj sau din semințe. Butașii și marcotajul se fac în mai și iunie. Marcotajul funcționează firesc, deoarece tulpinile prind rădăcini acolo unde ating solul.
Boabele de piper
Fructele uscate sunt boabele de piper. Piperul negru se obține din fructul necopt, fiert și uscat, piperul verde din fructul necopt uscat, iar piperul alb din sămânța fructelor coapte. Iuțeala vine de la piperină.
Piperul este folosit din antichitate ca remediu tradițional.

















































































