Passiflora edulis

Passifloraceae

Cunoscută și ca: fructul pasiunii, maracuja, fructul pasiunii plantă

Passiflora edulis, cunoscută și ca fructul pasiunii sau maracuja, este o liană viguroasă, cu frunze lucioase și flori albe cu franjuri purpurii. În clima noastră, cu ierni geroase, nu rezistă în aer liber pe tot parcursul anului, așa că se cultivă la ghiveci, pe balcon vara și în interior iarna.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 18–30 °C, min. -2 °C
Dificultate: Dificultate medie
Înălțime: 4–10 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorPlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltareProtecție împotriva înghețuluiPerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată passiflora edulis

Este o plantă perenă, veșnic verde, care se cațără cu ajutorul cârceilor din axila frunzelor. Cârceii tineri sunt roșiatici sau violeți. Frunzele sunt lucioase, verzi și profund trilobate.

Planta crește repede și poate ajunge, în condiții bune, între 4 și 10 m, deci are nevoie de un suport solid. Floarea, solitară la fiecare nod, are 5–7,5 cm în diametru, cu sepale verzi, petale albe, o coroană de filamente cu benzi purpurii și un stigmat distinct, în formă de cap.

Fructul este rotund sau ovoid, de 4–7,5 cm, violet închis sau galben, cu coajă pieloasă și pulpă zemoasă în jurul a circa 250 de semințe. Planta provine din sudul Braziliei, Paraguay și nordul Argentinei.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Are nevoie de mult soare și de adăpost față de vânt. Alege un loc însorit lângă un perete adăpostit sau un spalier. Temperatura optimă este între 18 și 30 °C.

La lumină insuficientă, planta poate să nu lege fructe.

Udat și umiditate

Udă regulat, mai ales în perioada de fructificare, dar evită băltirea apei. Toleranța la secetă este redusă, iar umiditatea aerului trebuie să fie moderată.

În iunie, iulie și august planta are nevoie de mai multă apă. În lunile de repaus (noiembrie–februarie) udă mai puțin, deoarece căderea frunzelor poate fi cauzată de frig sau de exces de apă.

Sol și rempotare

Preferă un sol bogat în materie organică, humifer, ușor și bine drenat, dar menținut umed. pH-ul potrivit este între 5,5 și 7. Rempotarea se face în martie–aprilie.

Folosește un ghiveci cu orificii de drenaj, în care apa nu stagnează.

Fertilizare

În sezonul de creștere, între aprilie și august, fertilizează lunar cu un îngrășământ echilibrat, bogat în potasiu.

Tăiere

Tăierea se face în martie sau după recoltare. Fructele se formează pe lăstarii noi, așa că o tăiere la timp stimulează rodirea.

Iernare

Planta nu este rezistentă la îngheț și trebuie protejată de la octombrie până în aprilie. Unele soiuri suportă înghețuri ușoare după tăiere, dar în zonele cu ierni de până la -20 °C ea trebuie mutată în interior.

Iarna, în lunile de repaus, ține-o la loc luminos, fără curenți reci, și udă cu moderație.

Înmulțire

Se poate înmulți prin semințe, butași de tulpină sau altoire. Semănatul în interior se face în februarie–martie, iar butașii se pot lua în perioada mai–iulie.

Probleme frecvente

Dăunători: afide, păianjeni roșii și musca fructelor. Boli: virusul lemnificării fructului pasiunii, fuzarioza și putregaiul rădăcinilor.

Frunzele galbene, deformate și fructele mici și tari indică virusul lemnificării, răspândit de afide. Plantele infectate se îndepărtează, afidele se combat, iar uneltele se dezinfectează.

Dacă nu se leagă fructe, cauza este polenizarea slabă sau lumina insuficientă: polenizează manual și mută planta la mai mult soare. Căderea frunzelor apare din cauza frigului sau a excesului de apă; adăpostește planta și redu udatul.

Înflorire și recoltare

Planta înflorește în iunie, iulie și august și este vizitată de albine tâmplar mari, care o polenizează. Fructele se recoltează în septembrie și octombrie.

Pulpa coaptă se consumă proaspătă sau sub formă de suc; sucul aromatizează alte sucuri.