Plop alb
Populus alba · Salicaceae
Cunoscută și ca: plopul alb
Plopul alb (Populus alba) este un arbore foarte rezistent, cu creștere rapidă, recunoscut după frunzele verzi deasupra și albicioase pe dos. Se descurcă bine în aproape orice sol, dar are nevoie de mult spațiu, pentru că drajonează și are rădăcini viguroase.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–28 °C, min. -39 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–30 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată plopul alb
Plopul alb (Populus alba) face parte din familia Salicaceae. Este un arbore foios, care își pierde frunzele toamna, și ajunge de regulă la 15–30 m înălțime. Coroana este largă și rotunjită, iar arborele se ramifică adesea încă de la bază. Crește repede.
Frunzele sunt alterne, cu 3–5 lobi și dinți mari, de aproximativ 4–15 cm lungime. Deasupra sunt verzi, iar pe dos sunt acoperite de un puf des, alb ca lâna, așa că arborele sclipește argintiu când bate vântul. Toamna frunzele devin galbene.
Florile apar în martie și aprilie, înainte de înfrunzire, în amenți, pe arbori diferiți: cei masculini sunt roșii-cenușii, cei feminini verzui și discreți. La sfârșitul primăverii și începutul verii, capsulele mici eliberează semințe pufoase, purtate de vânt.
Specia este originară din Munții Atlas din Africa de Nord, de unde se întinde prin sudul și centrul Europei, până în Asia Centrală. În natură crește în locuri umede, adesea lângă ape.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Plopul alb are nevoie de multă lumină, la soare deplin, și suportă greu umbra. Alege un loc deschis, departe de clădiri, conducte de canalizare și alei, pentru că rădăcinile se întind, de regulă, pe 20–30 m în jurul trunchiului și pot deteriora conductele și fundațiile.
Fiind un arbore mare, nu este o plantă pentru grădini mici, pentru balcon sau pentru ghiveci. Se potrivește pe terenuri ample, mai ales în zone umede, lângă o oglindă de apă.
Udarea
Preferă un sol constant umed, dar care drenează bine. Suportă inundațiile și o anumită secetă, deși toleranța la secetă este medie. În lunile iunie, iulie și august, când e cald, merită să uzi mai mult, mai ales arborii tineri.
Solul
Plopul alb se adaptează unei game largi de soluri, de la nisipos la argilos, inclusiv lutos sau obișnuit de grădină. Suportă și solurile alcaline sau sărăturate. Intervalul de pH este de aproximativ 5,5–8,5. Contează mai mult umiditatea și drenajul decât tipul de sol.
Plantarea
Arborii cu rădăcină nudă sau în container se plantează toamna sau la începutul primăverii, adică în martie–aprilie sau octombrie–noiembrie. Păstrează o distanță mare față de clădiri, conducte de canalizare și alei.
Ține cont că plopul alb formează colonii prin drajoni. În unele regiuni, cum este America de Nord, este considerat buruiană sau specie invazivă. Gândește-te bine unde îl plantezi.
Tăierea
Tăierea se face în perioada de repaus, în ianuarie–februarie sau noiembrie–decembrie. Elimină ramurile uscate sau afectate de boală, tăind în lemn sănătos.
Iarna
Este complet rezistent la ger: poate supraviețui până la aproximativ -39 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu îi fac probleme. Nu are nevoie de protecție.
Înmulțirea
Plopul alb se poate înmulți prin butași de lăstar, butași de rădăcină, marcotaj sau semințe. Pentru butași și marcotaj, momentul potrivit este februarie–martie. Semănatul se face în mai–iunie, cu semințe proaspete, care se coc la sfârșitul primăverii și începutul verii.
Drajonii care apar în jurul arborelui pot fi tăiați sau dezgropați, dar folosirea lor la înmulțire trebuie cântărită în raport cu tendința arborelui de a se extinde.
Probleme frecvente
Drajoni în gazon și în straturi: vin din sistemul radicular care se extinde. Taie-i sau dezgroapă-i și cosește regulat.
Conducte de canalizare sau pavaj crăpat: cauza o reprezintă rădăcinile viguroase. Remediul este plantarea departe de construcții.
Uscarea ramurilor: poate veni de la cancerul scoarței sau din stres. Taie lemnul afectat.
Printre bolile posibile se numără cancerul, uscarea ramurilor și rugina frunzelor.









































































