Arin
Alnus glutinosa · Betulaceae
Cunoscută și ca: arin negru, Arinul negru
Arinul (Alnus glutinosa), cunoscut și ca arin negru, este un arbore foios care se simte bine acolo unde alți arbori suferă: pe soluri ude, la marginea apelor. Crește repede, rezistă la ger și cere foarte puțină îngrijire, dacă are spațiu și umezeală.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–24 °C, min. -28 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–30 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată arinul
Arinul este un arbore de talie mijlocie, piramidal, adesea cu mai multe trunchiuri, cu coroana boltită la bătrânețe. De obicei trăiește relativ puțin. Frunzele au pețiol scurt, sunt rotunjite până la obovate, de până la aproximativ 10 cm, verde închis lucios pe față, cu marginea dințată și ondulată. Când sunt tinere, sunt lipicioase. Toamna capătă nuanțe brune, fără culori de toamnă spectaculoase.
Înflorește înainte de apariția frunzelor, în februarie–aprilie. Amenții masculi sunt penduli și roșcați, cei femeli sunt mici și erecți. Amenții femeli se transformă în fructe lemnoase, asemănătoare unor conuri mici, care la coacere devin brun-închis până la negru, rămân pe ramuri peste iarnă și eliberează nucule mici înaripate.
Arinul este originar din aproape toată Europa, din sud-vestul Asiei și din nordul Africii. În natură crește pe terenuri umede: mlaștini, maluri de râuri, margini de lacuri și iazuri, margini de pădure, unde apare ca specie pionier. Se potrivește grădinilor cu zone ude sau cu iaz.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Se dezvoltă cel mai bine la soare plin, dar suportă și semiumbră. Puieții au nevoie de lumină. Alege un loc cu mult spațiu: la maturitate coroana se poate întinde pe 6–12 m, iar creșterea este rapidă. Arinul nu este o plantă de ghiveci și nici de balcon.
Udare
Preferă un sol constant umed, uneori chiar îmbibat cu apă. Toleranța la secetă este medie, deci pe vreme caldă și uscată merită să uzi arborele, mai ales cât este tânăr. Cel mai simplu este să-l plantezi acolo unde solul rămâne umed în mod natural.
Solul
Arinul se adaptează la sol lutos, argilos sau nisipos, inclusiv la sol sărac, pentru că rădăcinile lui găzduiesc bacterii Frankia care fixează azotul. Tolerează solul inundat sau mlăștinos. Cel mai bine crește totuși pe teren umed, cu pH aproximativ între 5 și 7,5.
Fertilizare
Practic nu are nevoie de îngrășăminte. Își îmbogățește singur solul cu azot.
Tăiere
Necesită puține tăieri. Perioada potrivită este ianuarie–februarie sau noiembrie–decembrie, când arborele este în repaus vegetativ. Ramurile uscate se îndepărtează. Pe teren umed, arinul poate fi tăiat la cioată (copăcit) pentru a obține prăjini.
Dacă lăstarii de la bază încep să formeze desișuri, taie-i regulat sau alege de la început un loc cu suficient spațiu.
Plantare
Pe terenuri ude sau joase se plantează toamna sau iarna, iar calendarul indică martie–aprilie și octombrie–noiembrie. Lasă mult spațiu, pentru că arinul crește repede și se întinde. La baza trunchiului se pot forma rădăcini adventive.
Iernarea
Este complet rezistent la ger și suportă aproximativ −28 °C, adică mai mult decât o iarnă obișnuită, de până la −20 °C. Nu necesită nicio protecție.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau butași. Semănatul se face în martie, aprilie sau octombrie, iar înmulțirea prin butași în martie–aprilie. Plantulele au nevoie de lumină.
Probleme frecvente
Dăunătorii posibili sunt afidele arinului, ploșnițele de dantelă, puricii de pământ, omizile din cuiburi și insectele miniere ale frunzelor. Printre boli se numără cancerul ramurilor, făinarea și putregaiul inimii lemnului.
Lăstarii care formează desișuri apar din cauza tendinței puternice de drajonare. Îndepărtează-i regulat sau alege un loc spațios. Dacă ramurile de jos se usucă, de obicei cauza este umbra dintr-un desiș de arbori. Taie lemnul uscat și lasă lumina să pătrundă.
Utilizări
Arinul nu este comestibil, dar lemnul său se folosește la afumarea alimentelor. Se folosește tradițional în remediile populare. Fructele se coc spre toamnă, iar calendarul indică octombrie–noiembrie pentru recoltarea lor.
Arborele adăpostește multe insecte, licheni și ciuperci, iar semințele hrănesc păsările.







































































