Salix alba
Salicaceae
Cunoscută și ca: salcie albă
Salcia albă (Salix alba) este un arbore mare, cu frunze argintii, care crește repede și se simte bine acolo unde pământul rămâne umed. Rezistă la ger până la aproximativ -36 °C, deci iernează în aer liber fără protecție. Are nevoie de mult spațiu și de apă, iar lemnul fragil cere o amplasare atentă.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -36 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–21 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată salcia albă
Salcia albă este un arbore foios, peren, cu creștere rapidă, care ajunge de obicei între 10 și 21 m înălțime. Coroana este rotunjită sau pletoasă și neregulată. Arborele are, în general, o durată de viață destul de scurtă și are lemn casant.
Frunzele sunt lanceolate, fin dințate, lungi de 5-10 cm, verzi deasupra și mătăsos păroase pe dos, ceea ce dă arborelui aspectul argintiu. Toamna se îngălbenesc.
Primăvara devreme, în martie și aprilie, apar amenți, pe exemplare separate masculine și feminine. Cei masculini sunt galbeni, cu antere galbene, cei feminini verzui. Polenizarea se face prin insecte. Capsulele mici din amenții feminini se coc până la mijlocul verii și eliberează semințe minuscule, purtate de vânt pe fire mătăsoase. În natură, specia crește pe malul pâraielor și al lacurilor, în lunci și în alte locuri umede sau prost drenate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Se dezvoltă cel mai bine la soare pe toată durata zilei sau la umbră parțială. Este o specie pentru grădini mari, pentru marginea unui iaz, a unui pârâu sau a unei zone care se mai inundă. Rădăcinile se întind larg și absorb apa de pe o suprafață mare, așa că arborele nu se potrivește într-o curte mică.
Udarea
Salcia albă cere sol constant umed până la ud și nu suportă pământul uscat; toleranța la secetă este redusă. Dacă nu este plantată lângă apă, udați-o generos, mai ales în iunie, iulie și august, când nevoia de apă crește. Inundațiile ocazionale nu o deranjează.
Solul
Acceptă aproape orice sol, atâta timp cât este umed: lutos, argilos, nisipos, bogat în humus sau chiar mlăștinos. pH-ul poate fi de la aproximativ 5,5 până la 8,5. Drenajul slab, cu apă stagnantă, este tolerat.
Plantarea
Perioadele potrivite pentru plantare sunt martie, aprilie, octombrie și noiembrie. Lăsați mult spațiu în jur și, dacă se poate, alegeți un loc lângă apă. Țineți arborele departe de clădiri și de canalizări, pentru că lemnul este fragil, iar frunzele și crengile căzute sunt multe.
Tăierea
Tăierea se face la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, în februarie și martie. Tăierea periodică joasă (coppicing) sau la înălțimea trunchiului (pollarding) este tradițională și dă cei mai viu colorați lăstari la soiurile cultivate. Eliminați regulat lemnul uscat sau rupt.
Iernarea
Este complet rezistentă la ger. Nu are nevoie de protecție, iar între noiembrie și februarie intră în repaus.
Înmulțirea
Se înmulțește prin butași de lăstar sau din semințe. Pentru butași, calendarul indică ianuarie, februarie, iunie, iulie și decembrie. Semințele se seamănă în iunie, când se coc capsulele.
Probleme frecvente
Crengile rupte și litiera abundentă vin din lemnul slab și casant. Plantați arborele departe de construcții și tăiați lemnul uscat.
Ofilirea și uscarea ramurilor pot indica boala „watermark” sau antracnoza salciei; mai poate apărea cancerul scoarței. Tăiați lemnul afectat, iar la replantare alegeți material rezistent.
Utilizări
Scoarța este folosită tradițional în medicina tradițională pentru febră și dureri, deoarece conține salicină. Pentru grădină, amenții timpurii hrănesc albinele, păsările cântătoare își fac cuiburi printre crengi, iar micile mamifere mănâncă frunzele și amenții.









































































