Paulownia
Paulownia tomentosa · Paulowniaceae
Cunoscută și ca: arborele prințesei, paulownia imperialis
Paulownia, cunoscută și ca arborele prințesei sau Paulownia imperialis, este un arbore cu creștere foarte rapidă, remarcat prin frunze uriașe și flori parfumate care apar primăvara, înaintea frunzelor. Nu cere multă îngrijire, dar are un caracter invaziv și lemn fragil, așa că locul de plantare trebuie ales cu grijă.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -22 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–25 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată paulownia
Paulownia tomentosa face parte din familia Paulowniaceae și provine din centrul și estul Chinei, precum și din Peninsula Coreeană. Este un arbore cu frunze căzătoare, care ajunge la 10–25 m înălțime, cu o coroană rotunjită, deasă, de circa 6–10 m lățime. Trunchiul este scurt, iar lemnul este fragil.
Frunzele sunt opuse, catifelate, în formă de inimă sau cu cinci lobi, de 15–40 cm în diametru. La exemplarele tinere sau la lăstarii de pe cioturi pot fi mult mai mari.
Florile sunt grupate în panicule drepte de 10–30 cm, cu flori tubulare parfumate, asemănătoare degetarului, violet-albastre, cu dungi galbene. Se deschid în aprilie și mai, înaintea frunzelor. Fructul este o capsulă lemnoasă, ovoidă, de 3–4 cm, care eliberează mii de semințe mici, înaripate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Pentru o creștere bună, paulownia are nevoie de soare plin, dar suportă și o umbră ușoară. Alege un loc adăpostit de vânt: lemnul este fragil, iar ramurile se rup ușor. Un loc adăpostit ajută și florile, ai căror muguri pot fi afectați de înghețurile târzii.
Are nevoie de spațiu mare, atât în înălțime, cât și în lățime, iar rădăcinile sunt extinse, adânci și răspândite.
Udare
Exemplarele tinere se udă regulat. Arborii bine înrădăcinați sunt în general rezistenți la secetă. În iunie și iulie, când căldura este mai mare, o udare mai abundentă ajută creșterea.
Solul
Paulownia se adaptează la multe tipuri de sol, inclusiv lutos, nisipos sau argilos, și crește bine chiar și pe terenuri sărace. Preferă totuși un sol lutos-nisipos, adânc, reavăn și bine drenat. Intervalul de pH tolerat este de aproximativ 5,5–8.
Fertilizare
De regulă nu este necesară. Arborele este viguros chiar și pe sol sărac.
Tăiere
Tăierea se face în februarie sau martie. Dacă urmărești frunze gigantice, arborele se taie anual foarte jos (tăiere de tip „pollard”), dar atunci nu va înflori, pentru că florile se formează pe lemn matur.
Dacă vrei flori, lasă arborele să se dezvolte și îndepărtează doar ramurile rupte sau deteriorate.
Plantare
Plantarea se face în aprilie–mai sau în octombrie. Înainte de a planta, verifică reglementările locale: specia nu este recomandată în regiunile unde are caracter invaziv. Este inclusă pe lista de alertă EPPO și considerată specie de interes în unele părți ale Europei.
Iernarea
Paulownia este rezistentă la ger, până la aproximativ -22 °C, deci în zonele cu ierni reci și îngheț, unde minimele tipice sunt în jur de -20 °C, marja de siguranță este mică. Perioada de repaus este noiembrie–februarie. Atenție la aprilie: înghețurile târzii pot deteriora mugurii de floare, de aceea merită un loc adăpostit.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe, semănate în martie–aprilie, sau prin butași de rădăcină, în februarie–martie.
Probleme frecvente
Muguri de floare distruși: cauza este înghețul. Plantează într-un loc adăpostit.
Semințiș și lăstari din rădăcini care se răspândesc: este comportamentul invaziv al speciei. Îndepărtează la timp capsulele cu semințe și lăstarii. Semințele se răspândesc prin vânt și apă, iar rădăcinile lăstăresc viguros după tăiere.
Ramuri rupte: lemnul este fragil. Taie lemnul deteriorat și evită locurile expuse vântului.
Utilizări
Florile atrag albinele. Sunt descrise ca fiind comestibile, cu aromă de vanilie, iar frunzele, bogate în azot, sunt un bun furaj.
































































