Potcoave
Aquilegia · Ranunculaceae
Cunoscută și ca: căldărușă
Potcoavele (Aquilegia), numite și aquilegia sau căldărușă, sunt perene erbacee cu flori aplecate, cu pinteni, care se deschid din mai până în iulie. Sunt ușor de cultivat și rezistă la ger în aer liber. Au însă viață scurtă, așa că merită lăsate să se semene singure.
- Lumină
- Semiumbră, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–22 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–90 cm
Specii și soiuri
- Soare până la semiumbră
- Moderate
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată potcoavele
Potcoavele fac parte din familia Ranunculaceae și cresc în mod natural în emisfera nordică temperată: Europa, Africa de Nord, Asia și America de Nord. Se întâlnesc de obicei în pajiști, în păduri luminoase și pe pante montane.
Formează tufe cu rădăcini groase, rizomatoase, cu o rozetă de frunze la bază și tulpini florale ramificate, drepte. Înălțimea variază de la 15 la 90 cm, în funcție de specie. Frunzele sunt verzi, compuse, cu foliole rotunjite și lobate, de aspect fin.
Florile sunt aplecate sau drepte, cu cinci sepale, cinci petale și un pinten, a cărui lungime diferă de la o specie la alta. Sunt adesea bicolore, în roz, violet, roșu, alb, albastru sau galben. După înflorire apar foliculi uscați (5–15 pe floare) cu multe semințe mici. Ritmul de creștere este moderat.
Cultivare și îngrijire
Loc și lumină
Potcoavele se simt cel mai bine la semiumbră. Suportă și soarele plin, dar numai dacă solul rămâne umed. Se potrivesc în straturi de perene și în alpinarii.
Udare
Ține solul uniform umed, fără exces de apă. Un sol ud și prost drenat nu este tolerat. În iunie și iulie, când planta înflorește, are nevoie de ceva mai multă apă.
Sol
Alege un sol obișnuit de grădină, umed, dar bine drenat, îmbogățit cu materie organică. Se potrivesc solurile lutoase, bogate în humus sau nisipoase, atât timp cât apa nu stagnează.
Fertilizare
Fertilizează în martie–aprilie, la începutul sezonului de creștere. Un sol îmbogățit din start cu materie organică este suficient pentru o plantă nepretențioasă.
Plantare
Plantează în aprilie–mai sau în septembrie, la semiumbră. Plantele trăiesc doar câțiva ani, așa că lasă o parte din ele să se semene singure sau reînnoiește-le periodic.
Tăiere
În iulie–august poți tăia frunzișul, mai ales dacă este deteriorat. Frunzele noi cresc la loc.
Iernare
Potcoavele sunt rezistente la ger: pot supraviețui până la aproximativ -35 °C, iar iernile obișnuite de aici, cu minime în jur de -20 °C, nu le pun probleme în aer liber. Partea aeriană se usucă în sezonul rece, iar planta se odihnește în noiembrie–februarie.
Înmulțire
Potcoavele se înmulțesc prin semințe sau prin divizarea tufei. Semănatul se face în aer liber din martie până în iunie, sau în casă în februarie–martie. Divizarea se face în martie–aprilie sau în septembrie.
Probleme frecvente
Galerii albe, șerpuite, în frunze: este vorba de musca minieră a frunzelor de potcoave. Îndepărtează frunzele afectate și taie planta; frunzișul nou crește la loc.
Pulbere albă pe frunze: făinare, care apare în condiții de uscăciune și aglomerare. Asigură mai multă circulație a aerului, udă la bază și taie frunzișul atins.
Declin după 2–3 ani: durata de viață este scurtă în mod firesc. Lasă plantele să se semene singure sau însămânțează altele periodic.
Utilizare
Potcoavele se pot folosi ca flori tăiate și se potrivesc în alpinarii. Florile atrag albinele și fluturii, iar căprioarele și iepurii le ocolesc în general.





















































































