Astrantia
Astrantia major · Apiaceae
Cunoscută și ca: strănută mare
Astrantia este o plantă perenă rezistentă la îngheț, ușor de crescut, cu flori fine în formă de umbrelă. Se simte bine la semiumbră, pe un sol reavăn și bogat în humus, și înflorește îndelung, din iunie până în septembrie.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–22 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 40–90 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată astrantia
Astrantia (Astrantia major) face parte din familia Apiaceae și este o plantă perenă erbacee care formează tufe. Tulpinile sunt drepte, puțin ramificate, și ajung la 40–90 cm înălțime, pe o lățime de 30–45 cm.
Frunzele bazale stau pe pețioli de 10–20 cm și au 3–7 lobi dințați, de 8–15 cm. Pe tulpină sunt doar câteva frunze, fără pețiol. Florile mici, verzui-albe, sunt adunate în capitule de 2–3 cm, în formă de umbrelă, înconjurate de bractei hârtioase, albe sau roșiatice. Florile pot fi albe, roz, roșii sau verzi, iar înflorirea ține din iunie până în septembrie.
Rădăcina este un rizom scurt, târâtor, care formează tufe prin muguri la nivelul solului. În natură, planta crește în pajiști de munte, poieni, margini de pădure și maluri de pâraie, de obicei pe soluri calcaroase, între 100 și 2.300 m altitudine. Este polenizată mai ales de gândaci și de alte insecte.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Astrantia se descurcă bine la semiumbră, dacă solul rămâne umed. Tolerează și soarele, cu condiția ca pământul să nu se usuce. Îi priește un loc la marginea unui arbust, lângă un iaz sau pe un strat mai răcoros.
Udare
Nevoia de apă este moderată: solul trebuie ținut uniform umed, mai ales într-un loc însorit. Udă mai des în iunie, iulie și august, când planta are nevoie de mai multă apă.
Solul potrivit
Preferă un lut bogat în humus, care păstrează umezeala, dar are drenaj bun, de preferat cu puțin calcar. Valorile de pH potrivite sunt între 6,5 și 8, deci de la neutru la alcalin.
Fertilizare
Fertilizează în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Calendarul indică tăierea în februarie și în iulie. Partea aeriană a plantei se usucă iarna, așa că frunzele și tulpinile uscate se pot îndepărta la sfârșitul iernii.
Plantare
Astrantia se plantează în aprilie, mai sau septembrie. Lasă între plante aproximativ 30–45 cm, cât se întinde o tufă. După plantare, ține solul umed. Semănatul se face în martie, octombrie sau noiembrie.
Iernarea
Astrantia este complet rezistentă la îngheț și nu are nevoie de protecție. Pe timpul iernii, în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie, planta se odihnește, iar partea aeriană se usucă.
Înmulțire
Se înmulțește prin diviziunea tufei, în martie sau septembrie, sau din semințe. Semănatul se face în martie, octombrie sau noiembrie.
Folosire
Astrantia se poate folosi ca floare tăiată, iar recoltarea este indicată în iunie și iulie. În grădină atrage insecte polenizatoare. Planta produce un ulei esențial, folosit în fitoterapie.
















































































