Anemone japoneze
Eriocapitella hupehensis · Ranunculaceae
Cunoscută și ca: anemone hupehensis, anemonă japoneză
Anemona japoneză, numită și Anemone hupehensis, este o plantă perenă care înflorește târziu, din iulie până la primul îngheț, cu flori roz, albe sau purpurii. Este rezistentă la ger și are o dificultate mică de cultivare, dar are nevoie de răbdare, pentru că se instalează lent.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată anemona japoneză
Eriocapitella hupehensis face parte din familia Ranunculaceae. Este o plantă ierboasă, care formează tufe cu o rozetă de frunze la bază. Înălțimea ajunge de obicei la 60–100 cm, iar tufa se întinde pe 45–90 cm.
Frunzele bazale au trei foliole dințate, verde închis, pe tulpini lungi, și sunt ușor păroase pe dedesubt. Tijele florale sunt înalte, subțiri, ramificate și se leagănă în vânt. Florile simple, în formă de cupă, au 5–7 cm în diametru, cu 5–7 tepale (mai multe la soiurile duble) în jurul unui centru verde înconjurat de stamine galbene. Nu sunt parfumate. Înflorirea ține din iulie până în octombrie.
În ciuda numelui, planta nu este originară din Japonia. Provine din estul Himalayei (Nepal, Assam), Myanmar, Taiwan și o mare parte din China, iar cultivarea îndelungată a făcut-o să fie adesea considerată japoneză.
Rădăcinile fibroase se întind încet și, în timp, planta poate forma colonii. Creșterea este moderată.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Anemona japoneză preferă semiumbra. La umbră prea deasă, tulpinile se apleacă, iar la soare puternic și uscat frunzele se pot arde. Alege un loc adăpostit; în vânt sau în umbră poate fi nevoie de un suport pentru tije.
Căprioarele o ocolesc, iar florile târzii hrănesc polenizatorii.
Udare
Solul trebuie să rămână constant umed, dar nu ud. Toleranța la secetă este redusă, așa că udă mai des în iunie, iulie și august. Evită băltirea apei, mai ales în iernile reci.
Solul
Planta se simte bine într-un sol fertil, bogat în humus, care reține umezeala, dar se drenează bine. Merg solurile lutoase, humifere sau argiloase, cu pH între 6 și 8. Adaugă un strat de mulci, care ajută la menținerea umidității.
Plantare
Plantează în aprilie sau mai, într-un loc adăpostit. Anemona se instalează lent, așa că nu o muta și nu o diviza fără motiv. În primii ani înflorirea poate fi slabă; păstrează solul umed și lasă planta în pace.
Fertilizare
Fertilizează în aprilie și mai, odată cu pornirea în vegetație.
Tăiere
Taie tulpinile vechi după înflorire sau la sfârșitul toamnei, în noiembrie. Planta își pierde partea aeriană peste iarnă, iar o a doua tăiere se poate face în martie.
Iernarea
Anemona japoneză suportă ger puternic, până la aproximativ -30 °C, iar iernile obișnuite de aici, cu minime de circa -20 °C, nu sunt o problemă. Acoperă totuși coletul cu mulci în noiembrie–februarie și ferește solul de umezeala excesivă din timpul iernii.
Înmulțire
Se înmulțește prin diviziune, prin butași de rădăcină sau din semințe. Perioada indicată este martie–aprilie.
Probleme frecvente
Margini de frunze brune și uscate apar la căldură și uscăciune. Remediul este mulciul, udarea în perioadele secetoase și umbra după-amiaza.
Aplecarea tulpinilor apar din cauza umbrei prea dese sau a vântului. Mută planta într-un loc mai luminos sau sprijină tijele.
Înflorirea slabă în primii ani vine din instalarea lentă. Lasă planta nederanjată și menține solul umed.
Planta se poate extinde prin drajoni și poate forma colonii în grădină, deci rezervă-i spațiu.
















































































