Laur portughez
Prunus lusitanica · Rosaceae
Cunoscută și ca: laur de Portugalia
Laurul portughez (Prunus lusitanica, numit și laur de Portugalia) este un arbust veșnic verde, cu frunze lucioase, ușor de modelat ca gard viu. Este considerat ușor de cultivat și rezistă la iernile cu îngheț din Europa Centrală. Atenție însă: frunzele, tulpinile și semințele sunt toxice.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 3–8 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată laurul portughez
Este un arbust des, rotunjit, cu mai multe tulpini, sau un pomișor cu coroana largă și răsfirată. Crește moderat și, de regulă, ajunge la 3-6 m în lățime. Se pretează bine la tunderea ca gard viu sau în forme decorative.
Frunzele sunt simple, alterne, verde închis și lucioase, cu margini dințate și fața inferioară mai deschisă, lungi de aproximativ 7-15 cm. Seamănă cu cele de dafin. Planta își păstrează frunzele pe tot parcursul anului.
În mai și iunie apar flori mici, albe, parfumate, cu cinci petale, grupate în raceme lungi de 15-25 cm. Atrag albinele și fluturii. Spre sfârșitul verii se coc fructe mici, asemănătoare cireșelor (8-13 mm), care devin violet închis până la negru. Păsările le mănâncă și răspândesc semințele; din acest motiv, în unele zone din vestul Americii de Nord planta este considerată invazivă.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Crește la soare sau la semiumbră. Crește și înflorește cel mai bine dacă primește cel puțin câteva ore de soare pe zi. În natură se găsește în păduri de munte, mai ales de-a lungul pâraielor, pe soluri umede și bine drenate.
Udarea
Planta preferă un sol umed, dar bine drenat. Exemplarele proaspăt plantate se udă regulat. Cele bine înrădăcinate suportă perioade de secetă, deși toleranța la secetă este moderată. În iulie și august, când e cald, merită să udați mai des. Umiditatea aerului nu ridică probleme deosebite.
Solul
Se adaptează la soluri lutoase, argiloase, nisipoase sau bogate în humus, într-un interval larg de pH (aproximativ 5,5-8). Condiția principală este drenajul bun.
Fertilizarea
Fertilizarea se face primăvara, în martie și aprilie, la reluarea creșterii.
Tăierea
Laurul portughez suportă bine tăierea drastică. Gardurile vii și forma se tund după înflorire sau spre sfârșitul verii; în calendar, tăierea se face în aprilie și august. Folosiți foarfeca de grădină, nu trimmerul pentru gard viu, ca să nu zdrențuiți frunzele mari.
Plantarea
Se plantează toamna (septembrie-octombrie) sau primăvara (martie-aprilie), la soare sau la semiumbră. Pentru gard viu, puieții se plantează la 60-100 cm unul de altul. Se poate cultiva și în ghiveci.
Iernarea
Este rezistent la îngheț și suportă în mod obișnuit iernile din Europa Centrală, până la aproximativ -20 °C. Exemplarele tinere se protejează de vânturile reci și uscate. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus.
Înmulțirea
Se înmulțește prin butași de tulpină, în perioada mai-iulie, sau prin semințe, semănate în octombrie-noiembrie.
Probleme frecvente
Marginile roase ale frunzelor indică de obicei prezența adulților de gărgărița viței. Se tratează cu nematode utile aplicate în sol și se strâng resturile vegetale.
Frunzele găurite sau pătate pot fi cauzate de larvele moliilor miniere sau de ciuruirea frunzelor. Se îndepărtează frunzele afectate și se îmbunătățește circulația aerului.
O pâslă albă pe frunze indică făinarea. Se rărește vegetația și se evită udarea frunzelor.
Fructele
Se spune că fructele coapte sunt oarecum comestibile, dar cele amare conțin prea multă cianură, așa că nu sunt recomandate.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Frunzele, tulpinile și semințele conțin glicozide cianogenice. Planta este toxică pentru pisici, câini și cai și ușor toxică pentru oameni. Intoxicația cu cianură se manifestă prin mucoase de culoare roșu-cărămiziu, pupile dilatate, respirație grea, gâfâit și șoc. Frunzele ofilite sunt cele mai periculoase. Acestea sunt doar informații, nu sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, adresați-vă unui medic veterinar sau unui medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox
























































































