Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Syringa vulgaris

Oleaceae

Cunoscută și ca: liliac comun, liliac alb

Syringa vulgaris, cunoscut la noi ca liliac sau liliac comun, este un arbust foarte rezistent la ger, cu flori parfumate în mai și iunie. Nu cere multă îngrijire, dar înflorește bine doar la soare și dacă este tăiat la momentul potrivit.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
10–24 °C, min. -39 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
2–7 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată liliacul comun

Syringa vulgaris face parte din familia Oleaceae. Este un arbust foios, peren, cu mai multe tulpini, de la erect până la forma de vază. Poate ajunge un arbust mare sau un copac mic, de obicei între 2 și 7 m înălțime și 1,8–4 m lățime. Crește moderat. Din bază și din rădăcini scoate lăstari, așa că în timp poate forma un desiș.

Frunzele sunt verzi. Florile, în buchete parfumate, apar în mai și iunie, în nuanțe de violet, mov, alb, roz sau albastru (de aici și denumirea de liliac alb pentru soiurile cu flori albe). Fructul este o capsulă brună, turtită, de 1–2 cm, care se deschide în două și eliberează semințe aripate.

Specia provine din sudul Peninsulei Balcanice, inclusiv din România, și este răspândită în multe regiuni ale Europei. Crește natural pe dealuri stâncoase și pe versanți cu tufărișuri, adesea lângă așezări omenești. Este considerată ușor de cultivat.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Alege un loc însorit și adăpostit. Liliacul înflorește cel mai bine cu cel puțin 6 ore de soare direct pe zi. Suportă și semiumbră, dar atunci înflorirea poate fi mai slabă.

Te poate ajuta și ca gard viu sau ca arbust decorativ izolat, dar lasă-i loc: planta se extinde pe lățime și prin lăstari.

Udarea

Plantele tinere se udă regulat. Un arbust bine înrădăcinat are nevoie de puțină apă în plus, dar în iunie și iulie o udare mai deasă îi prinde bine. Toleranța la secetă este medie. Nu suportă apa stagnantă la rădăcini.

Solul

Liliacul se adaptează la multe tipuri de sol: lutos, argilos, bogat în humus, chiar și calcaros. Valoarea pH-ului potrivită este între 6,0 și 8,0. Solul trebuie să fie reavăn, dar bine drenat. Nu-i priesc terenurile puternic acide sau cu drenaj slab.

Fertilizarea

Fertilizează în martie sau aprilie. Evită îngrășămintele bogate în azot: pot da frunziș luxuriant, dar puține flori.

Tăierea

Taie imediat după înflorire, în iunie–iulie, pentru că mugurii pentru anul următor se formează la scurt timp după aceea. Dacă tai mai târziu, pierzi florile din anul următor.

Înlătură inflorescențele trecute, subțiază lemnul vechi și îndepărtează lăstarii în exces.

Plantarea

Plantează într-un loc însorit și adăpostit, toamna (octombrie–noiembrie) sau la începutul primăverii (martie–aprilie). La plantele altoite, scoate lăstarii care apar din portaltoi.

Iarna

Liliacul este complet rezistent la ger și supraviețuiește până la aproximativ -39 °C, mult peste gerurile obișnuite de la noi. Are nevoie de o iarnă rece, cu perioadă de repaus, ca să-și formeze mugurii. Nu necesită protecție.

Înmulțirea

Se poate înmulți prin divizare, butași, marcotaj, semințe sau altoire. Butașii și marcotajul se fac în iunie–iulie. Semănatul se face în octombrie–noiembrie. Lăstarii care pornesc din bază pot fi separați și folosiți ca plante noi la soiurile pe rădăcini proprii.

Probleme frecvente

Pudra albă pe frunze este făinarea, care apare spre sfârșitul verii. Ajută o circulație mai bună a aerului și subțierea tulpinilor prea dese. Printre bolile posibile se mai numără și arsura bacteriană.

Dacă liliacul înflorește puțin sau deloc, cauzele pot fi prea multă umbră, un îngheț târziu sau prea mult azot. Mută-l la soare, evită azotul și taie după înflorire.

Dacă face mulți lăstari, de obicei provin din portaltoiul unei plante altoite. Taie-i de la bază.

Utilizări

Florile se taie în mai și țin bine în vază. Sunt folosite și ca decor culinar și pentru aromatizarea zahărului sau a siropurilor. Florile atrag fluturi și albine, iar frunzele hrănesc omizile unor molii.

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Când se taie liliacul?Imediat după înflorire, în iunie–iulie, deoarece mugurii pentru anul următor se formează curând după aceea.
De ce nu înflorește liliacul?Cauzele frecvente sunt prea multă umbră, un îngheț târziu sau prea mult azot. Mută planta la soare, evită azotul și taie după înflorire.
Când se plantează liliacul?Toamna, în octombrie–noiembrie, sau primăvara devreme, în martie–aprilie, într-un loc însorit și adăpostit.
Rezistă liliacul la ger?Da, este complet rezistent la ger, până la aproximativ -39 °C, și are nevoie de o iarnă rece pentru a face muguri.
Cum scap de lăstarii liliacului?Taie-i de la bază. Sunt frecvenți mai ales la plantele altoite, unde provin din portaltoi.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii