Corcoduș
Prunus cerasifera · Rosaceae
Cunoscută și ca: corcoduș roșu, corcoduși, Corcoduş, corcoduş
Corcodușul (Prunus cerasifera), numit și corcoduș roșu sau corcoduși, este un pomișor sau arbust mare, care înflorește foarte devreme și este cultivat ca pom ornamental, pom fructifer și gard viu. Se descurcă bine în zonele cu ierni geroase, are nevoie de puțină îngrijire și rodește vara.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–25 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 6–12 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată corcodușul
Corcodușul este un arbore foios, peren, de obicei între 6 și 12 m înălțime, cu o coroană de 4–8 m lățime. Are creștere moderată și port erect, des ramificat, cu coroană rotunjită sau în formă de vază. Lemnul este fragil, iar pomul trăiește adesea relativ puțin.
Frunzele sunt alterne, simple, ovate până la eliptice, dințate, lungi de 3–7 cm. Pot fi verzi, purpurii sau roșiatice; la soiurile cu frunze purpurii culoarea se păstrează până la căderea frunzelor.
Floarea are cinci petale, are aproximativ 2 cm în diametru, numeroase stamine și miros plăcut. Este albă sau roz și apare foarte devreme, odată cu frunzele, în martie–aprilie. Fructul este o drupă rotundă de 2–3 cm, galbenă sau roșie (violet închis la formele cu frunze purpurii), coaptă vara. Rădăcinile sunt fibroase și scot drajoni.
Specia provine din sud-estul Europei și din Asia de vest și centrală, din Balcani și Turcia până în Caucaz, Iran și Himalaya. În unele regiuni din America de Nord și din sud-estul Australiei s-a naturalizat și este ușor invazivă în tufărișurile din apropierea orașelor.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Înflorește cel mai bine la soare plin, dar suportă și semiumbra. Florile timpurii pot fi afectate de un îngheț târziu de primăvară, așa că alege un loc adăpostit.
Pomul este rezistent la ger și iernează în aer liber, fără protecție. Ține cont că lemnul fragil se rupe ușor sub vânt sau zăpadă.
Udarea
Corcodușul preferă un sol umed, dar bine drenat. Pomii tineri se udă în perioadele secetoase. Udarea se intensifică în lunile iunie, iulie și august.
Solul
Cel mai bine se simte într-un sol lutos, umed și bine drenat, cu pH între 5,5 și 7,5. Se adaptează totuși și la sol argilos sau nisipos.
Fertilizarea
Fertilizarea se face primăvara, în martie–aprilie.
Tăierea
Alege un pom cu un ax central bine format și taie ușor vara, în iunie, iulie sau august. Evită tăierea iarna, pentru a limita bolile.
Pomii tineri se formează cu un ax central puternic, pentru ca ramurile să reziste mai bine. Drajonii de la bază se îndepărtează regulat.
Plantarea
Se plantează toamna (octombrie–noiembrie) sau primăvara (martie–aprilie), la soare. Alege un exemplar cu ax central puternic.
Pentru gard viu, planta este potrivită, dar ține cont că scoate drajoni.
Iarna
Corcodușul este rezistent la ger și nu are nevoie de protecție în timpul iernii. Perioada de repaus este în ianuarie–februarie și noiembrie–decembrie. Atenție la îngheț în martie–aprilie, când apar florile.
Înmulțirea
Se înmulțește prin semințe, butași sau altoire. Semănatul se face în octombrie–noiembrie, iar butășirea în iunie–august.
Probleme frecvente
Ramuri rupte de vânt sau zăpadă: lemnul este fragil. Soluția este formarea pomilor tineri cu un ax central puternic.
Flori pierdute: cauza este un îngheț târziu de primăvară. Plantează într-un loc adăpostit.
Drajoni la bază: este un obicei natural al plantei. Îndepărtează-i regulat.
Recoltare și folosire
Fructele se culeg în iulie, august și septembrie. Se consumă proaspete sau sub formă de gem. Sunt esențiale în sosul georgian tkemali și se folosesc pentru acrirea ciorbelor în România.
Florile timpurii hrănesc albinele, iar fructele atrag păsările.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Corcodușul este toxic pentru pisici, câini, cai și oameni. Părțile toxice sunt frunzele, tulpinile și semințele, care conțin glicozide cianogenice. Frunzele ofilite și semințele pot provoca intoxicație cu cianură, cu dificultăți de respirație, pupile dilatate, gâfâit și șoc. Carnea fructului copt este comestibilă. Aceasta este doar informare, nu sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, consultă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox








































































