Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Corcoduș

Prunus cerasifera · Rosaceae

Cunoscută și ca: corcoduș roșu, corcoduși, Corcoduş, corcoduş

Toxice pentru pisici și câini · detalii ↓

Corcodușul (Prunus cerasifera), numit și corcoduș roșu sau corcoduși, este un pomișor sau arbust mare, care înflorește foarte devreme și este cultivat ca pom ornamental, pom fructifer și gard viu. Se descurcă bine în zonele cu ierni geroase, are nevoie de puțină îngrijire și rodește vara.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
8–25 °C, min. -25 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
6–12 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltareProtecție împotriva înghețuluiPerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată corcodușul

Corcodușul este un arbore foios, peren, de obicei între 6 și 12 m înălțime, cu o coroană de 4–8 m lățime. Are creștere moderată și port erect, des ramificat, cu coroană rotunjită sau în formă de vază. Lemnul este fragil, iar pomul trăiește adesea relativ puțin.

Frunzele sunt alterne, simple, ovate până la eliptice, dințate, lungi de 3–7 cm. Pot fi verzi, purpurii sau roșiatice; la soiurile cu frunze purpurii culoarea se păstrează până la căderea frunzelor.

Floarea are cinci petale, are aproximativ 2 cm în diametru, numeroase stamine și miros plăcut. Este albă sau roz și apare foarte devreme, odată cu frunzele, în martie–aprilie. Fructul este o drupă rotundă de 2–3 cm, galbenă sau roșie (violet închis la formele cu frunze purpurii), coaptă vara. Rădăcinile sunt fibroase și scot drajoni.

Specia provine din sud-estul Europei și din Asia de vest și centrală, din Balcani și Turcia până în Caucaz, Iran și Himalaya. În unele regiuni din America de Nord și din sud-estul Australiei s-a naturalizat și este ușor invazivă în tufărișurile din apropierea orașelor.

Cultivare și îngrijire

Locul potrivit

Înflorește cel mai bine la soare plin, dar suportă și semiumbra. Florile timpurii pot fi afectate de un îngheț târziu de primăvară, așa că alege un loc adăpostit.

Pomul este rezistent la ger și iernează în aer liber, fără protecție. Ține cont că lemnul fragil se rupe ușor sub vânt sau zăpadă.

Udarea

Corcodușul preferă un sol umed, dar bine drenat. Pomii tineri se udă în perioadele secetoase. Udarea se intensifică în lunile iunie, iulie și august.

Solul

Cel mai bine se simte într-un sol lutos, umed și bine drenat, cu pH între 5,5 și 7,5. Se adaptează totuși și la sol argilos sau nisipos.

Fertilizarea

Fertilizarea se face primăvara, în martie–aprilie.

Tăierea

Alege un pom cu un ax central bine format și taie ușor vara, în iunie, iulie sau august. Evită tăierea iarna, pentru a limita bolile.

Pomii tineri se formează cu un ax central puternic, pentru ca ramurile să reziste mai bine. Drajonii de la bază se îndepărtează regulat.

Plantarea

Se plantează toamna (octombrie–noiembrie) sau primăvara (martie–aprilie), la soare. Alege un exemplar cu ax central puternic.

Pentru gard viu, planta este potrivită, dar ține cont că scoate drajoni.

Iarna

Corcodușul este rezistent la ger și nu are nevoie de protecție în timpul iernii. Perioada de repaus este în ianuarie–februarie și noiembrie–decembrie. Atenție la îngheț în martie–aprilie, când apar florile.

Înmulțirea

Se înmulțește prin semințe, butași sau altoire. Semănatul se face în octombrie–noiembrie, iar butășirea în iunie–august.

Probleme frecvente

Ramuri rupte de vânt sau zăpadă: lemnul este fragil. Soluția este formarea pomilor tineri cu un ax central puternic.

Flori pierdute: cauza este un îngheț târziu de primăvară. Plantează într-un loc adăpostit.

Drajoni la bază: este un obicei natural al plantei. Îndepărtează-i regulat.

Recoltare și folosire

Fructele se culeg în iulie, august și septembrie. Se consumă proaspete sau sub formă de gem. Sunt esențiale în sosul georgian tkemali și se folosesc pentru acrirea ciorbelor în România.

Florile timpurii hrănesc albinele, iar fructele atrag păsările.

Siguranță

Toxice pentru pisici și câini
Pisici
Toxică
Câini
Toxică
Cai
Toxică

Corcodușul este toxic pentru pisici, câini, cai și oameni. Părțile toxice sunt frunzele, tulpinile și semințele, care conțin glicozide cianogenice. Frunzele ofilite și semințele pot provoca intoxicație cu cianură, cu dificultăți de respirație, pupile dilatate, gâfâit și șoc. Carnea fructului copt este comestibilă. Aceasta este doar informare, nu sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, consultă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Când se plantează corcodușul?Toamna, în octombrie–noiembrie, sau primăvara, în martie–aprilie, la soare. Alege un exemplar cu ax central puternic.
Rezistă corcodușul la ger?Da, este rezistent la ger și iernează afară fără protecție. Doar florile timpurii pot fi afectate de un îngheț târziu de primăvară.
Când se taie corcodușul?Vara, în iunie–august, cu tăieri ușoare. Iarna se evită, pentru a limita bolile.
Când se coc corcodușele?Se coc vara și se culeg în iulie, august și septembrie.
Sunt corcodușele otrăvitoare?Carnea fructului copt este comestibilă, dar frunzele, tulpinile și semințele sunt toxice pentru oameni și animale, din cauza glicozidelor cianogenice.
De ce se rup crengile corcodușului?Lemnul este fragil și cedează sub vânt sau zăpadă. Pomii tineri se formează cu un ax central puternic.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii