Physocarpus
Physocarpus opulifolius · Rosaceae
Cunoscută și ca: fizocarpus, physocarpus diabolo
Physocarpus este un arbust cu frunziș decorativ, rezistent, des folosit în grădini și în garduri vii, care crește repede și suportă aproape orice sol. Se mai numește fizocarpus sau physocarpus diabolo. Iernează în aer liber fără protecție, iar singura tăiere importantă se face imediat după înflorire.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -36 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1–3 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată physocarpus
Physocarpus opulifolius (familia Rosaceae) este un arbust caducifoliu, cu mai multe tulpini, cu port rotunjit și ramuri arcuite, dese. De obicei ajunge la 1–3 m înălțime și la 1–2 m lățime, iar creșterea este rapidă.
Frunzele sunt alterne, simple, cu 3–5 lobi și margine crenată, lungi de 3–12 cm. Vara sunt verzi, iar toamna capătă nuanțe de galben până la arămiu. Există și soiuri cu frunze purpurii.
Din mai până în iulie apar flori mici, albe până la roz, cu cinci petale, adunate în corimbe dense și rotunjite, cu diametrul de aproximativ 2,5–5 cm. Din vara târzie până toamna se formează fructe uscate, umflate, grupate în ciorchini pendenți, care se coc de la roșu spre brun. Florile atrag albinele și fluturii, iar arbustul oferă adăpost păsărilor cântătoare. În habitatul natural, din estul și centrul Americii de Nord, crește pe versanți stâncoși, pe malul apelor și prin tufărișuri umede.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Physocarpus crește bine la soare plin sau la semiumbră. Fiind rezistent și des, se potrivește ca arbust solitar, în grupuri sau ca gard viu.
Udare și umiditate
Se adaptează de la locuri umede la locuri mai uscate, iar toleranța la secetă este mare. Plantele tinere au nevoie de udare regulată până se prind bine. Are nevoie de mai multă apă în iunie, iulie și august. Umiditatea aerului nu ridică probleme deosebite.
Solul
Suportă aproape orice sol de grădină, de la cel pietros și nisipos până la argila grea. Preferă un sol umed, dar bine drenat, cu pH între aproximativ 5,5 și 8.
Fertilizare
Fertilizarea se face la începutul sezonului, în martie–aprilie.
Tăiere
Florile se formează pe lemnul vechi, așa că tăierea se face imediat după înflorire, în iunie–iulie, cel târziu până la mijlocul lunii august. O tăiere mai târzie înseamnă mai puține flori în anul următor.
Un arbust bătrân sau prea des poate fi întinerit tăindu-l la nivelul solului în timpul iernii.
Plantare
Physocarpus se transplantează ușor. Se plantează primăvara, în martie–aprilie, sau toamna, în octombrie, la soare sau la umbră ușoară. În primul sezon, udă-l regulat. Pentru gard viu, distanța dintre plante trebuie să țină cont de lățimea de 1–2 m a arbustului adult.
Iernarea
Este complet rezistent la ger și suportă până la aproximativ -36 °C, mult sub minimele obișnuite ale iernilor de aici. Nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.
Înmulțire
Se poate înmulți prin butași, semințe, marcotaj sau prin diviziune. Perioadele potrivite sunt iunie, iulie și noiembrie.




















































































