Pyracantha coccinea
Rosaceae
Pyracantha coccinea, numită și piracantha sau mărăcine de foc, este un arbust spinos, des, cu fructe mici roșu-portocalii care rămân pe ramuri până în iarnă. Crește repede, se pretează la garduri vii și se poate palisa pe zid. Rezistă la aproximativ -11 °C, deci în zonele cu ierni mai aspre are nevoie de adăpost.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–26 °C, min. -11 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1,8–5,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată piracantha
Pyracantha coccinea este un arbust perenial din familia Rosaceae, semipersistent, cu port erect, rigid până la arcuit și cu ramuri spinoase dese. Ajunge de obicei la 1,8–5,5 m în înălțime și tot atât în lățime, iar creșterea este rapidă.
Frunzele sunt lucioase, verde închis, eliptice înguste până la lanceolate, lungi de 2,5–6 cm, fin dințate, mai deschise și păroase pe dos. În mai–iunie apar corimbe dese de flori albe, de 7–8 mm, cu un miros neplăcut. Toamna se coc fructele mici, rotunde, de 5–6 mm, portocaliu-roșii, care rămân pe arbust și în iarnă.
Specia este originară din sudul Europei, din Spania și Franța până în Caucaz, Crimeea, Liban, Siria și Iran, unde crește prin tufărișuri, pe pante stâncoase și pe marginea drumurilor.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Înflorește și rodește cel mai bine la soare plin, dar suportă și semiumbra. Alege un loc adăpostit de vânturile reci. Pentru gard viu sau pentru palisare pe zid, ritmul rapid de creștere și ramurile dese sunt un avantaj.
Udare
Exemplarele tinere se udă regulat. Arbuștii bine înrădăcinați au nevoie de puțină apă suplimentară. Mai multă apă le priește în iunie, iulie și august.
Sol
Preferă un sol reavăn, bine drenat, cu pH acid spre neutru, de aproximativ 5,5–7,5. Tolerează lutul, argila și solul nisipos. Sistemul radicular este lemnos, iar după ce planta s-a instalat, mutarea ei este dificilă.
Fertilizare
Fertilizează în aprilie și mai, la pornirea vegetației.
Tăiere
Taie sau tunde arbustul după înflorire, în iunie–iulie. O tăiere foarte severă reduce numărul fructelor. Poartă mănuși groase, pentru că spinii sunt ascuțiți.
Plantare
Plantează în aprilie–mai sau în septembrie–octombrie, la soare și la adăpost de vântul rece. Alege locul definitiv de la început, fiindcă mutarea ulterioară este grea.
Iernare
Temperatura minimă suportată este de aproximativ -11 °C, iar iernile din regiune coboară de obicei până la -20 °C. De aceea, piracantha nu este potrivită pentru cultivarea în aer liber fără protecție. Dacă o ții la ghiveci pe balcon, adăpostește-o iarna într-un spațiu ferit de ger și de vânt. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe, semănate în octombrie–noiembrie, sau prin butași de lăstar, în iunie–august.
De știut
Păsările mănâncă fructele și răspândesc semințele, iar în unele regiuni specia este raportată ca invazivă, deși acest lucru nu este pe deplin confirmat. Desișul spinos oferă adăpost pentru cuiburi, iar florile sunt vizitate de polenizatori.



















































































