Crataegus monogyna
Rosaceae
Cunoscută și ca: pducel
Crataegus monogyna, cunoscut și ca păducel, este un arbust sau un arbore mic, spinos, des în coroană, folosit mult pentru garduri vii. Face parte din familia Rosaceae, rezistă la ger și se descurcă bine fără prea multă atenție.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -31 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 3–10 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată Crataegus monogyna
Planta crește lent și ajunge de obicei la 3-10 m înălțime. Are frunze verde închis deasupra și mai pale dedesubt, late spre vârf și adânc lobate, lungi de 2-4 cm. Își pierde frunzele toamna.
Florile sunt albe, adesea cu o nuanță roz, ușor parfumate, grupate câte 5-25 în corimbi, cu stamine roșii. Înfloresc la sfârșitul primăverii, în mai și iunie. Toamna apar fructe mici, roșu închis, ovale, de circa 10 mm, cu o singură sămânță în coajă tare.
Fructele sunt hrană de iarnă pentru mierle și sturzi, iar păsările răspândesc semințele. Floarea este apreciată și de polenizatori.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Crește bine la soare și suportă și semiumbra. Fiind rezistent la ger, poate sta afară tot anul, chiar și la temperaturi de până la -31 °C. În mod natural apare la marginea pădurilor și în garduri vii, deci se potrivește bine ca gard viu sau ca arbore mic ornamental.
Udare
Necesarul de apă este moderat. Exemplarele bine înrădăcinate suportă bine seceta. Udă mai des în primul an după plantare, apoi doar în perioadele lungi fără ploaie.
Solul
Se adaptează la sol lutos, argilos sau nisipos, inclusiv la sol calcaros. Preferă un sol umed, dar bine drenat.
Fertilizare
Are nevoie de puține îngrășăminte; un sol cu fertilitate medie este suficient. Dacă vrei totuși să hrănești planta, fă-o în martie.
Tăiere
Gardurile vii se tund după înflorire, adică în iunie, sau iarna, în ianuarie și februarie. Împletirea ramurilor (hedgelaying) este o metodă tradițională de formare a gardului.
Plantare
Se poate planta în martie, octombrie sau noiembrie. Pentru un gard viu, alege un loc însorit sau în semiumbră și ține solul umed până când puieții se prind.
Iarna
Este complet rezistent la ger și nu necesită nicio protecție. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Semănatul se face în octombrie și noiembrie. Creșterea este lentă, așa că ai nevoie de răbdare.
Recoltare și folosire
Fructele se culeg în septembrie și octombrie. Sunt uscate la gust și se prepară mai ales ca jeleu, sirop sau vin. Frunzele tinere se pot adăuga în salate, iar florile și petalele sunt comestibile.



















































































