Spirea
Spiraea · Rosaceae
Cunoscută și ca: cununiță
Spirea, numită și spiraea sau cununiță, este un arbust cu frunze căzătoare și rezistent, potrivit pentru garduri vii și grupuri de arbuști. Înflorește abundent între aprilie și iulie, iar îngrijirea ei este simplă.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–3 m
Specii și soiuri
Spiraea japonica
Spiraea bumalda
- Soare plină
- Moderate
- Soare plină
- Moderate
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată spirea
Spirea (Spiraea, familia Rosaceae) este un gen de arbuști cu frunze căzătoare, cu tulpini subțiri, în zigzag, drepte sau arcuite. Înălțimea variază de la circa 60 cm până la 3 m, în funcție de specie, iar creșterea este moderată. Unele specii se extind prin drajoni.
Frunzele sunt simple, de obicei lanceolate, lungi de aproximativ 2,5-10 cm, cu margini dințate sau uneori lobate. Sunt verzi vara și se colorează în galben toamna.
Florile sunt mici, cu cinci petale, grupate dens în corimbe, panicule sau raceme, albe, roz sau roșiatice. Apar primăvara sau vara, după specie. Fructele sunt foliculi mici, uscați, bruni.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Spirea crește bine la soare sau la semiumbră. Înflorește cel mai bine cu cel puțin șase ore de soare pe zi, iar la umbră deasă face mai puține flori.
Fiind un arbust des ramificat, se pretează la garduri vii, dar și la plantare izolată sau în grupuri.
Udarea
Cât timp se înrădăcinează, udă-o regulat. Arbuștii bine înrădăcinați suportă puțină secetă, dar în iunie, iulie și august merită să uzi mai des.
Solul
Preferă un sol bine drenat, dar ușor umed, îmbogățit cu materie organică: sol bogat în humus, lutos sau un substrat universal.
Fertilizarea
Fertilizează în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăierea
Momentul tăierii depinde de felul în care înflorește specia. Cele care înfloresc primăvara pe lemn vechi se taie imediat după înflorire. Cele care înfloresc vara pe lăstari noi pot fi tăiate la sfârșitul iernii, toamna sau oricând.
Calendarul indică tăieri în martie, iunie și iulie. O tăiere făcută la momentul nepotrivit este una dintre cauzele pentru care spirea înflorește slab.
Plantarea
Plantează spirea primăvara (martie, aprilie) sau toamna (octombrie), într-un loc însorit. Dimensiunile finale diferă mult de la o specie la alta, așa că verifică înălțimea și lățimea adultă înainte de a stabili distanța dintre plante.
Iarna
Spirea rezistă la ger și nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.
Înmulțirea
Se înmulțește prin butași de tulpină, prin diviziune sau din semințe. Pentru butași, momentul potrivit este în iunie, iulie și august.
Probleme frecvente
Puține flori: apar de obicei din cauza tăierii făcute la momentul nepotrivit sau a prea multei umbre. Taie imediat după înflorire speciile pe lemn vechi și mută arbustul sau plantează-l într-un loc mai luminos.
Frunze răsucite, cu depuneri lipicioase: sunt semne de afide. Le poți îndepărta cu un jet de apă sau cu săpun insecticid.
Pulbere albă pe frunze: este făinare. Ajută o circulație mai bună a aerului și evitarea udării peste frunze.
Mai pot apărea acarieni, păduchi țestoși, focul bacterian și pătarea frunzelor.
Utilizări și biodiversitate
Spirea atrage polenizatori, iar frunzele ei hrănesc omizile multor fluturi și molii. Căprioarele o pot roade uneori. Conține salicilați, iar unele specii au fost folosite tradițional de nativii americani sub formă de ceaiuri și comprese.



























































































