Sumac
Rhus coriaria · Anacardiaceae
Cunoscută și ca: oțetar sumac
Sumacul (Rhus coriaria, numit și oțetar) este un arbust foios, originar din bazinul mediteraneean, ale cărui fructe roșii uscate dau mirodenia cu același nume. Iubește soarele, solul sărac și bine drenat și rezistă bine la secetă. Nu suportă însă gerurile iernilor noastre, așa că aici se cultivă pe balcon și în interior.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–32 °C, min. -10 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 2–5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată sumacul
Sumacul este un arbust sau un arbore mic, cu creștere moderată. De obicei ajunge la 2-5 m: până la aproximativ 3 m ca arbust și până la 5 m ca arbore. Formează frecvent drajoni și tinde să se extindă.
Frunzele sunt mari, penate, cu foliole dințate și păroase. Vara sunt verzi, iar toamna se colorează în roșu și portocaliu. În iunie și iulie apar flori mici, verzui-albe, adunate în panicule dese la capătul lăstarilor. Ele sunt urmate de ciorchini compacți de fructe roșii. Florile sunt apreciate de polenizatori.
În natură se întâlnește din sudul Europei și Africa de Nord până în Caucaz, Crimeea și Iran, pe pante uscate, stâncoase și însorite. Este considerat o plantă ușor de cultivat.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Are nevoie de soare direct, toată ziua, pentru o creștere bună și pentru fructificare. Pe balcon alege cel mai însorit colț, adăpostit de vânt. În interior, pune-l la cea mai luminoasă fereastră.
Pentru că vine din zone calde și uscate, se simte bine în aer uscat, fără umiditate ridicată.
Udare
Sumacul are nevoie de puțină apă și tolerează foarte bine seceta. Plantele tinere se udă până se instalează bine. Exemplarele mature se descurcă, în majoritatea climatelor, doar cu apa de ploaie.
În ghiveci, apa se scurge mai repede decât în pământ, așa că verifică solul înainte de fiecare udare.
Sol
Crește în orice sol adânc și bine drenat, inclusiv în cele sărace, pietroase sau alcaline. Preferă solurile nisipoase, pietroase sau lutoase, cu pH între aproximativ 6 și 8,5. Drenajul liber este esențial: nu are nevoie de un amestec bogat, ci de unul care lasă apa să se scurgă.
Fertilizare
Are nevoie rar de îngrășământ. Într-un sol sărac și drenat se descurcă foarte bine și fără fertilizare regulată.
Tăiere
Tăierea se face în februarie-martie. Pentru că sumacul formează drajoni și se extinde, tăierea și controlul lăstarilor laterali ajută la păstrarea formei.
Plantare
Plantează-l în mai, la soare, într-un loc adăpostit și cu drenaj bun. Drajonii pot necesita control, iar într-un ghiveci mare creșterea lor este mai ușor de ținut în frâu.
Iernare
Sumacul este sensibil la îngheț. Rezistă până la aproximativ -10 °C, iar iernile obișnuite de la noi coboară până la -20 °C, deci nu poate rămâne afară în grădină. Protejează-l de îngheț din noiembrie până în martie.
În ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie planta se odihnește, deoarece își pierde frunzele. În această perioadă nu cere îngrijire specială, în afară de protecția împotriva frigului.
Înmulțire
Sumacul se poate semăna în interior în februarie-martie sau în martie-aprilie. Înmulțirea se face în martie-aprilie.
Recoltare și folosire
Fructele se recoltează în august-septembrie. Sunt mici drupe roșii-brune, păroase și acrișoare. Uscate și măcinate, devin mirodenia sumac, ingredient de bază în za'atar. Romanii antici o foloseau în locul lămâii.
Sumacul este, de asemenea, folosit tradițional pentru efectul de reducere a lipidelor.





























































































