Salcie căprească
Salix caprea · Salicaceae
Cunoscută și ca: iovă
Salcia căprească, numită și iovă sau Salix caprea, este un arbust mare sau un arbore mic, cu creștere rapidă, care rezistă bine la îngheț. Primăvara timpurie, înainte de apariția frunzelor, se acoperă de mâțișori argintii, o sursă timpurie de nectar și polen pentru albine. Se adaptează la multe tipuri de sol și suportă bine tăierea.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–24 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 3–10 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată salcia căprească
Este o plantă lemnoasă cu frunze căzătoare, cu mai multe tulpini, care ajunge de regulă la 3–10 m înălțime. Crește repede, dar are o viață destul de scurtă. Este originară din Europa și din vestul și centrul Asiei, până în Japonia și Coreea. În natură apare pe maluri, la marginea lacurilor și pe teren umed, dar și pe terenuri deranjate, mai uscate, unde apare sol gol. Se instalează printre primele plante în poieni și la marginea pădurilor.
Frunzele sunt late, alterne și simple, de 3–12 cm lungime, verde mat și ușor păroase deasupra, cenușii și lânoase pe dos. Mâțișorii mătăsoși, argintii, de 3–7 cm, apar în martie–aprilie, înaintea frunzelor. Planta este dioică: mâțișorii masculi devin galbeni când eliberează polenul, iar cei femeli sunt verde pal, pe exemplare separate. Fructele sunt capsule mici de 5–10 mm, cu multe semințe minuscule cu peri vătoși, purtate de vânt.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Se simte bine la soare plin sau la semiumbră. Este o alegere bună pentru marginea unui iaz sau pentru un loc cu pământ umed, dar poate crește și în locuri mai uscate. Se poate folosi ca arbore ornamental, ca arbust sau în gard viu. Atrage polenizatori: albinele vin la mâțișori, iar planta găzduiește omizi de fluturi. Frunzele pot fi roase de mamifere.
Udarea
Cerințele de apă sunt moderate. Tolerează atât locurile umede, cât și pe cele mai uscate, însă crește cel mai bine cu umiditate constantă în sol.
Solul
Se adaptează la majoritatea solurilor, inclusiv la cele argiloase. Preferă un sol umed, fertil, bogat în humus, dar bine drenat.
Plantarea și semănatul
Puieții se plantează în martie–aprilie sau în octombrie–noiembrie. Semănatul se face în mai–iunie.
Tăierea
Suportă tăieri severe. Pentru a o ține compactă, se taie în aprilie–mai, după înflorire.
Iarna
Este complet rezistentă la îngheț și nu are nevoie de adăpost. Perioada de repaus cade în noiembrie–februarie.
Înmulțirea
Se poate înmulți din semințe, din butași sau prin altoire. Butășirea se face în iunie–iulie. Specia înrădăcinează greu, mai ales din butași lemnoși, așa că se folosesc butași verzi sau se seamănă.
Probleme frecvente
Pe frunze pot apărea gale, cauzate de musculițe producătoare de gale. Sunt mai mult o problemă estetică, iar frunzele afectate se pot îndepărta.
Folosire
Ramurile cu mâțișori se pot tăia pentru buchete, în februarie–martie. Scoarța conține salicină și taninuri și a fost folosită în mod tradițional pentru dureri și febră.









































































