Salcie plângătoare
Salix babylonica · Salicaceae
Cunoscută și ca: salcie pletoasă, Salcia pletoasă
Salcia plângătoare (Salix babylonica), numită și salcie pletoasă, este un arbore ornamental cu coroană largă, rotunjită, și crengi lungi, pendule. Crește repede și iubește solul permanent umed, așa că își găsește locul lângă apă sau în zone joase din grădină, unde are spațiu mult.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–26 °C, min. -23 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 9–25 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată salcia plângătoare
Salcia plângătoare este un arbore de foioase, caduc și peren. Provine din zonele uscate din nordul Chinei, din Coreea, Mongolia, Japonia și Siberia, a fost cultivată milenii la rând în Asia și apoi adusă în Europa. În natură crește pe malurile râurilor și ale lacurilor și în terenuri joase, umede.
În grădină ajunge de obicei la 9–25 m înălțime, cu o coroană de 9–12 m lățime. Frunzele sunt înguste, lanceolate, lungi de 4–16 cm, fin dințate, verde deschis pe față și verde-cenușiu pe dos. Toamna se îngălbenesc.
În aprilie și mai apar amenții, discreți, argintiu-verzui, pe arbori separați, masculi și femeli (cei masculi au 2–5 cm). La sfârșitul primăverii, pe arborii femeli se formează capsule mici, care se coc și eliberează numeroase semințe mici, păroase. Primăvara, florile sunt o hrană timpurie pentru albine și fluturi.
Creșterea este rapidă, dar arborele are o viață scurtă, de 40–75 de ani, iar lemnul este fragil.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Preferă soarele din plin, dar suportă și semiumbra. Alege un loc lângă un iaz, un pârâu sau într-o depresiune a terenului, unde pământul rămâne umed. Ținând cont de dimensiunile coroanei, are nevoie de o curte mare.
Udarea
Salcia plângătoare are nevoie de multă apă și rezistă prost la secetă. Prosperă în sol foarte umed de lângă apă și suportă chiar inundațiile. Dacă nu are apă în apropiere, ud-o generos și regulat, mai ales în iulie și august, când necesarul crește.
Solul
Se adaptează la soluri lutoase, argiloase, bogate în humus sau mlăștinoase, cu pH între 5 și 8,5, deci de la acide la alcaline, atât timp cât solul rămâne umed. Apa stagnantă nu o deranjează.
Tăierea
Taie în perioada de repaus, în ianuarie, februarie sau martie. Îndepărtează ramurile grele sau slabe: astfel reduci riscul de rupere a lemnului fragil.
Plantarea
Momentele potrivite sunt martie–aprilie și octombrie–noiembrie. Plantează arborele lângă apă sau într-o zonă joasă, departe de canalizare, clădiri și fose septice. Rădăcinile sunt agresive, superficiale și se întind în căutare de apă; ele pot deteriora țevile și sistemele de scurgere. Pe malul unor ape, specia s-a răspândit chiar necontrolat în unele regiuni.
Iarna și înghețurile
Rezistă în aer liber la ger, până spre -23 °C; la noi iernile ajung de obicei la -20 °C, deci marja nu este mare. Perioada de repaus este noiembrie–februarie. Mai sensibilă este la înghețurile târzii de primăvară, în aprilie și mai, când e bine să o protejezi.
Înmulțirea
Se înmulțește prin butași de tulpină, în iunie–iulie.
Probleme frecvente
Ramurile se pot rupe sub zăpadă, gheață sau vânt, din cauza lemnului fragil. Taie ramurile grele și oferă arborelui adăpost.
Petele negre pe frunze și uscarea lăstarilor indică antracnoza sălciilor, mai ales în climat umed. Îndepărtează părțile bolnave și, la plantare, alege hibrizi rezistenți. Printre bolile posibile se mai numără cancerul ramurilor și putregaiul rădăcinilor.









































































