Salcâm japonez
Styphnolobium japonicum · Fabaceae
Cunoscută și ca: sofora japoneză, sophora japonica, sofora
Sofora japoneză (Styphnolobium japonicum), numită și salcâm japonez sau pur și simplu sofora, este un arbore ornamental de talie mare, cu frunze căzătoare și flori crem-albe vara. Rezistă bine la iernile geroase și la perioadele uscate, dar are nevoie de mult spațiu și de răbdare până la prima înflorire.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–30 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–23 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată sofora japoneză
Este un arbore originar din China, plantat pe scară largă și în Japonia, Coreea, Europa și America de Nord. În natură crește prin tufărișuri și păduri de deal, pe pante stâncoase. Aparține familiei Fabaceae (leguminoase).
În timp ajunge la 10-23 m înălțime și la aceeași lățime, cu o coroană rotunjită, larg desfăcută, pe un trunchi gros și drept. Crește într-un ritm moderat.
Frunzele sunt alterne, penate, lungi de 15-25 cm, cu 7-17 foliole ovate până la lanceolate, verzi pe față și mai pale dedesubt. Toamna se colorează în galben.
Florile apar în iulie și august, în panicule terminale mari, de culoare crem-albă, ușor parfumate. Se formează mai ales pe arborii maturi. Fructele sunt păstăi pendule, lungi de 8-20 cm, strangulate între semințe ca niște mărgele pe ață, și rămân pe ramuri toată iarna.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Preferă soarele din plin, dar suportă și semiumbra. Înflorește cel mai bine la soare și după veri călduroase; la umbră ușoară se descurcă, însă florile vor fi mai puține.
Alege un loc însorit și spațios, departe de clădiri și de alți arbori, având în vedere dimensiunile pe care le atinge.
Udare
Exemplarele tinere se udă regulat. Arborii bine înrădăcinați trec ușor peste perioadele secetoase, deoarece tolerează bine seceta.
Udă mai des în iunie, iulie și august, când e cald. În lunile de repaus (noiembrie-februarie) nu este nevoie de udări suplimentare.
Solul
Se simte cel mai bine într-un sol lutos, reavăn, dar bine drenat; acceptă și solul nisipos. Se adaptează la un interval larg de pH, aproximativ 5,5-8.
Fertilizare
Fertilizarea se face o singură dată, în aprilie, la începutul sezonului de vegetație.
Tăiere
Tăierea se face la sfârșitul iernii, în februarie-martie. Atunci se modelează coroana și se îndepărtează lemnul uscat.
La exemplarele tinere merită să formezi un ax central puternic, adică o tulpină principală dominantă.
Plantare
Poți planta în aprilie, mai sau octombrie. Lasă între arbori o distanță de aproximativ 9 m.
Nu te aștepta la flori repede: de la sămânță, înflorirea poate să apară abia după 10 ani sau mai mult. Fiind un arbore mare de grădină, nu este potrivit pentru cultura în ghiveci.
Iernarea
Este complet rezistentă la ger, suportând, după datele disponibile, aproximativ -30 °C, deci iernile obișnuite la noi nu o afectează. Doar arborii foarte tineri merită protejați.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe sau prin altoire. Semănatul se face în martie-aprilie în aer liber sau mai devreme, în februarie-martie, în interior. În general, înmulțirea se face în martie-aprilie.
Altoirea este metoda la care se recurge dacă vrei să păstrezi trăsăturile unui exemplar anume.
Utilizări
În unele părți ale Chinei, florile și frunzele se folosesc pentru ceaiuri din plante. În medicina tradițională chineză planta este folosită de multă vreme, iar mugurii florali sunt bogați în rutin. Conform calendarului, recoltarea se face în octombrie.
Este apreciată mai ales ca arbore ornamental și atrage polenizatorii.








































































