Tei

Tilia · Malvaceae

Cunoscută și ca: tei plantat, puieți tei

Teiul (Tilia) este un arbore ornamental foliar, cu trunchi viguros și coroană largă, deasă și rotunjită. Rezistă bine la îngheț și se dezvoltă cel mai bine într-un sol fertil, reavăn, dar bine drenat. Florile parfumate, foarte căutate de albine, se deschid în iunie și iulie.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–25 °C, min. -30 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 20–40 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată teiul

Teiul este un arbore peren, cu frunze căzătoare, care ajunge de obicei între 20 și 40 m înălțime. Are trunchi solid și coroană amplă, deasă, rotunjită. În mediul natural crește în păduri de foioase și amestecate din zona temperată, adesea pe soluri bogate și umede. Genul Tilia face parte din familia Malvaceae și este răspândit în Europa, Asia și estul Americii de Nord, cu cea mai mare diversitate în Asia.

Frunzele sunt în formă de inimă, de obicei asimetrice și dințate, de aproximativ 4–20 cm lățime. Sunt verzi vara și devin galbene toamna. Florile mici, galben-verzui până la crem, stau în ciorchini pendenți pe o bractee foliacee și sunt puternic parfumate. Fructele sunt nucule cât un bob de mazăre, prinse de o bractee în formă de panglică, care ajută la răspândirea prin vânt.

Cultivare și îngrijire

Locul potrivit

Teiul preferă lumina plină sau semiumbra luminoasă. Fiind un arbore foarte mare, cu rădăcini adânci și întinse, are nevoie de mult spațiu, departe de clădiri și de alți arbori. Nu este o plantă pentru ghiveci sau balcon.

Udarea

Cerințele de apă sunt moderate. Solul trebuie să rămână reavăn, dar nu înmlăștinit, mai ales la puieții recent plantați.

Solul

Teiul se simte bine într-un sol fertil, profund, bogat în humus sau lutos, reavăn și bine drenat. Rădăcinile formează asocieri micorizice (ectomicorize), așa că solul nu trebuie lăsat compactat sau lipsit de viață.

Plantarea

Puieții de tei se plantează în martie–aprilie sau în octombrie–noiembrie. Alege de la început locul definitiv, ținând cont de dimensiunile arborelui adult.

Fertilizarea

Dacă solul este sărac, fertilizează o dată pe an, în aprilie.

Tăierea

Taie în perioada de repaus, în ianuarie–februarie sau în noiembrie–decembrie. Teiul suportă bine tăierea în cap (tăierea la nivelul ramurilor principale) și modelarea formală.

Iernarea

Este complet rezistent la ger și, odată înrădăcinat, nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus este între noiembrie și martie.

Înmulțirea

Teiul se poate înmulți prin semințe, marcotaj, altoire sau butași. Semănatul și înmulțirea se fac în octombrie.

Flori, ceai și miere

Florile se recoltează în iunie–iulie și se usucă pentru ceai din plante. Mierea de tei este deschisă la culoare și bogată în aromă. Florile sunt folosite în mod tradițional în medicina populară europeană și nord-americană, sub formă de ceaiuri și tincturi.

Teiul este o sursă importantă de nectar pentru albine și o plantă meliferă de seamă.