Koelreuteria paniculata
Sapindaceae
Cunoscută și ca: oțetar galben, koelreuteria, Oţetar galben, Otetar galben
Koelreuteria paniculata este un arbore ornamental foarte rezistent la ger, cu flori galbene de vară, fructe decorative și culori frumoase de toamnă. Se adaptează la aproape orice sol și nu cere multă îngrijire, dar are nevoie de loc generos.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -33 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 6–12 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată koelreuteria
Koelreuteria paniculata, numită și oțetar galben sau simplu koelreuteria, este un arbore foios din familia Sapindaceae. Provine din nordul și centrul Chinei, inclusiv Mongolia Interioară, din Coreea și Manciuria, iar astăzi este plantat în multe alte regiuni.
Coroana este rotunjită și întinsă, în formă de cupolă sau de vază. Frunzele sunt mari, penat compuse, cu 7-15 foliole grosier dințate sau lobate. Lăstarii tineri au o culoare roz-bronz, apoi frunzele devin verzi, iar toamna se colorează în galben și portocaliu.
În iulie și august apar panicule terminale mari, cu flori mici galbene, cu patru petale. Petalele cad ca o ploaie aurie. După înflorire se formează capsule umflate, din trei părți, de hârtie subțire: la început verzi, apoi portocaliu-roz și în final brune. Ele conțin semințe negre și tari.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Înflorește cel mai bine la soare plin, dar suportă și puțină umbră. Coroana se întinde de obicei pe 6-12 m, așa că alege un loc unde arborele are spațiu să se dezvolte.
Evită plantarea lângă alei, terase sau alte suprafețe pavate: florile și frunzele căzute murdăresc pavajul.
Udare
Cât timp arborele este tânăr, udă-l regulat. Exemplarele bine înrădăcinate suportă perioadele secetoase. Necesarul de apă este moderat, iar în iunie și iulie merită să uzi puțin mai des.
Solul
Koelreuteria se adaptează foarte bine la tipul de sol: crește în sol obișnuit, lutos, argilos, nisipos sau alcalin. Preferă totuși un sol reavăn și bine drenat, cu pH între aproximativ 5,5 și 8,5.
Plantare
Arborele se plantează în martie, aprilie sau octombrie, într-un loc însorit. Lasă în jur de 6 m între exemplare sau față de alți arbori mari, ca să încapă coroana lată.
Fertilizare
Dacă vrei să-l hrănești, fă-o în aprilie, la pornirea vegetației.
Tăiere
Perioada potrivită pentru tăiere este februarie-martie, înainte de pornirea în vegetație. Dacă vrei să limitezi răspândirea prin semințe, îndepărtează capsulele înainte să cadă.
Iernarea
Rezistă la temperaturi de până la -33 °C, deci iernile obișnuite cu îngheț nu sunt o problemă. Un arbore bine înrădăcinat nu are nevoie de protecție. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus.
Înmulțire
Se înmulțește din semințe sau din butași de rădăcină. Semănatul se face în octombrie sau noiembrie, iar în octombrie se pot face și butașii.
Probleme frecvente
Cea mai mare supărare este numărul mare de puieți nedoriți, pentru că arborele se seamănă singur foarte ușor. Îndepărtează capsulele înainte să cadă și smulge puieții. În unele regiuni din estul Statelor Unite este considerat invaziv.
A doua problemă este murdăria de pe pavaj, provocată de flori și frunze. Soluția este să nu-l plantezi lângă suprafețe pavate.
Florile atrag albinele, iar arborele este oarecum rezistent la cervide.






































































