Salcam

Crește cel mai bine la soare plin, dar suportă și penumbra. Este un pom foarte rezistent la ger (rezistă până la aproximativ -38 °C), deci iernează fără probleme în aer liber în clima noastră.

Alege locul cu grijă: rădăcinile sunt superficiale și emit drajoni lungi, așa că nu-l planta lângă straturi sau alte plante pe care le-ar putea invada.

Necesarul de apă este scăzut. Salcâmul suportă bine locurile uscate și are toleranță ridicată la secetă. Evită solul saturat de apă.

Se adaptează aproape oricărui sol, de la nisipos la lutos sau argilos, atât timp cât nu rămâne îmbibat cu apă. Preferă un sol bine drenat, cu pH între aproximativ 5,5 și 8, și tolerează bine calcarul.

Nu are nevoie de îngrășăminte, pentru că își fixează singur azotul prin nodozitățile de pe rădăcini.

Salcâmul se transplantează ușor. Perioadele indicate pentru plantare sunt martie–aprilie și octombrie–noiembrie. Semănatul se face în martie–aprilie.

Plantează-l într-un loc în care drajonii nu vor deranja straturile din apropiere.

Tăierea se face vara sau toamna (iulie–septembrie), pentru că tăieturile din primăvară sângerează. Dacă vrei să-l ții ca arbust, îl poți tăia la nivelul solului la fiecare 2–3 ani.

Se înmulțește prin semințe, butași de rădăcină, butași de tulpină sau altoire. Calendarul indică februarie, martie și decembrie pentru înmulțire.

Drajonii: creșterea viguroasă a rădăcinilor duce la desișuri de lăstari. Se elimină lăstarii și se taie periodic rădăcinile.

Ramuri fragile: lemnul slab se rupe în timpul furtunilor. Ramurile slabe se îndepărtează din timp.

Este complet rezistent la ger și nu necesită protecție. Perioada de repaus este în ianuarie–februarie și noiembrie–decembrie.