Larix decidua
Pinaceae
Cunoscută și ca: zada
Larix decidua, cunoscut și ca larice sau zadă, este un conifer care își pierde acele în fiecare toamnă. Crește în munții Europei centrale și rezistă fără adăpost la ger puternic. Cere mult soare și un sol constant umed, dar bine drenat.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 5–22 °C, min. -50 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 25–45 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată Larix decidua
Larix decidua este un arbore conifer, dar cu ace căzătoare, ceea ce îl deosebește de majoritatea coniferelor. De obicei ajunge la 25-45 m înălțime și la aproximativ 6-10 m lățime. Tânăr, are formă conică, iar cu vârsta devine mai larg și mai neregulat. Ramurile principale sunt orizontale sau ușor ridicate, iar ramurile laterale atârnă.
Acele sunt moi, verde deschis, lungi de 2-4 cm, grupate în smocuri pe lăstarii scurți și singure pe lăstarii lungi. Toamna devin galben auriu, uneori spre portocaliu, apoi cad. Florile sunt discrete; primăvara, conurile femele sunt roz-roșiatice în momentul polenizării (aprilie-mai). Conurile coapte sunt drepte, ovoid-conice, brune, lungi de 2-6 cm, și rămân adesea pe arbore ani de zile.
În natură, specia crește în păduri montane și subalpine, în Alpi și Carpați, până la limita pădurii, la circa 2400 m. Semințele hrănesc mai multe păsări, printre care scatiul, câneparul și florintele, iar mugurii și conurile sunt consumate de cocoșul de munte. Larix decidua poate fi folosit și pentru bonsai.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Are nevoie de soare plin și suportă doar umbră ușoară. Alege un loc deschis, luminat, cu veri răcoroase. Ținând cont de dimensiunile pe care le atinge la maturitate, lasă-i mult spațiu, atât în înălțime, cât și în lățime.
Udare
Preferă un sol umed uniform și suportă prost seceta. Rezistența la secetă este scăzută, de aceea udă-l în perioadele uscate, mai ales vara. Lipsa apei și căldura mare sunt printre principalele cauze ale căderii acelor în timpul verii.
Solul
Se simte bine într-un sol lutos sau pietros, umed, dar bine drenat. Intervalul de pH este de obicei între 5 și 7,5. Nu-i priește un loc în care apa stagnează.
Fertilizare
Fertilizează-l rar, pentru că cerințele de hrană sunt mici.
Plantare
Plantează-l toamna, în octombrie și noiembrie, sau la începutul primăverii, în martie și aprilie. Alege un loc însorit și deschis, cu veri răcoroase.
Tăiere
Dacă este nevoie, taie în ianuarie și februarie, în perioada de repaus. Îndepărtează ramurile atinse de cancer și menține coroana aerisită.
Iarna
Este complet rezistent la îngheț, până la aproximativ -50 °C, și nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus durează în mod obișnuit din noiembrie până în februarie. Căderea acelor toamna este normală.
Înmulțire
Înmulțește-l prin semințe sau prin altoire. Semănatul și altoirea se fac în martie și aprilie.
Probleme frecvente
Printre dăunători apar molia mineră a zadei, viespea fierăstrău a zadei, afidele și gândacul japonez. Bolile posibile sunt cancerul zadei, căderea acelor și rugina.
Dacă acele se brunifică și cad vara, cauza poate fi căldura, seceta sau molia mineră. Udă în perioadele uscate și tratează dăunătorul. Dacă scoarța este crăpată și adâncită, este vorba de ciuperca cancerului zadei: taie ramurile afectate și îmbunătățește circulația aerului.








































































