Tei argintiu
Tilia tomentosa · Malvaceae
Cunoscută și ca: tilia argentea
Teiul argintiu (Tilia tomentosa, numit și Tilia argentea) este un arbore foios mare, cu frunze verzi deasupra și argintii dedesubt și cu flori foarte parfumate vara. Crește repede, rezistă bine la ger și se potrivește grădinilor cu mult spațiu.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–35 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată teiul argintiu
Teiul argintiu face parte din familia Malvaceae și este un arbore foios, peren. Este originar din sud-estul Europei și sud-vestul Asiei, din România și Balcani până în vestul Turciei, și crește de obicei în păduri la altitudini moderate.
Ajunge la 15–35 m înălțime și 9–15 m lățime, cu creștere rapidă. Coroana este deasă, larg piramidală până la ovală, cu ramuri erecte.
Frunzele sunt simple, alterne, în formă de inimă până la rotunjite, de 4–13 cm, cu margini grosier dințate. Deasupra sunt verzi și lucioase, iar dedesubt dens alb-pâsloase, de unde și numele. Toamna devin galbene.
În iunie, iulie și august apar florile crem-albe până la galben pal, puternic parfumate, grupate câte 3–10 în cime pendule, cu o bractee asemănătoare unei frunze. La sfârșitul verii se coc fructe mici, păroase, ușor muchiate, de 8–10 mm.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Teiul argintiu se simte bine la soare plin sau la semiumbră. Alege un loc cu mult spațiu pentru coroana adultă, care poate depăși 9 m în lățime. Este un arbore pentru grădini mari, parcuri sau alei, nu pentru o curte mică.
Udare
Necesarul de apă este moderat. După plantare, udă regulat până când arborele se înrădăcinează. Un exemplar bine înrădăcinat suportă destul de bine perioadele uscate, dar în iunie, iulie și august este util să îl uzi mai des.
Solul
Preferă un sol lutos, reavăn și bine drenat. Tolerează soluri neutre până la alcaline (pH de aproximativ 6–8,5) și chiar sol compactat.
Fertilizare
Perioada indicată pentru fertilizare este martie–aprilie, la pornirea vegetației.
Tăiere
La exemplarele tinere, taie pentru a forma o structură solidă a coroanei. Îndepărtează regulat lăstarii care cresc la baza trunchiului. Tăierile se fac în ianuarie, februarie, noiembrie sau decembrie, în perioada de repaus.
Plantare
Poți planta în martie, aprilie, octombrie sau noiembrie. Alege de la început un loc cu suficient spațiu pentru coroana matură și udă regulat după plantare.
Iarna
Este complet rezistent la ger după ce s-a înrădăcinat. Poate supraviețui până la aproximativ -30 °C, iar iernile obișnuite, cu -20 °C, nu îi creează probleme. Rămâne în aer liber tot anul, fără adăpost.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe, marcotaj sau altoire. Semănatul se face în octombrie–noiembrie, iar pentru înmulțire se mai folosesc și lunile februarie, martie și august.
Probleme frecvente
Afidele pot lăsa pe frunze și dedesubt o secreție lipicioasă (miere de rouă), pe care apare fumagina. Spală insectele cu jet de apă sau alege soiuri rezistente. Printre dăunători se mai numără gândacul japonez.
Lăstarii de la baza trunchiului sunt o reacție naturală a arborelui; îndepărtează-i regulat.
Dacă găsești albine moarte sub arbore, cauza este cantitatea mică de nectar de la sfârșitul verii, nu un nectar toxic. Plantează în apropiere alte plante care înfloresc târziu.
Flori, ceai și polenizatori
Florile se recoltează în iunie–iulie și se folosesc la infuzii, ca ceai din plante. Infuzia de flori este folosită în mod tradițional ca remediu antispastic, sudorific și calmant.
Florile bogate în nectar sunt vizitate de albine și de alte insecte, deci arborele este util în grădinile prietenoase cu polenizatorii.






































































