Mesteacăn

Betula · Betulaceae

Cunoscută și ca: mesteceni

Mesteacănul (Betula) este un arbore ușor de crescut, cu coroană aerisită și creștere rapidă. Rezistă bine la iernile cu ger din clima noastră și nu are nevoie de adăpost. Se dezvoltă cel mai bine la soare, pe un sol reavăn, dar bine drenat.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–22 °C, min. -30 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 3–25 m

Specii și soiuri

Betula pendula

Soare plină
Moderate

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Descriere

Mesteacănul aparține familiei Betulaceae și este un arbore foios, peren. Uneori are port de arbust. De obicei este zvelt, cu o coroană luminoasă, deschisă, și cu ramuri subțiri, adesea pendente. Înălțimea ajunge de la circa 3 m până la 25 m, în funcție de specie, iar creșterea este rapidă.

Frunzele sunt simple, alterne, cu margine simplu sau dublu dințată, cu nervuri pronunțate, adesea grupate pe lăstari scurți. Vara sunt verzi, iar toamna se colorează în galben.

Planta este monoică. Amenții masculi sunt pendenți, iar cei femeli sunt mai mici. Apar în aprilie și mai, odată cu frunzele sau înaintea lor, în nuanțe de galben, maro și verde. Fructele sunt nucule mici înaripate (samare), eliberate când amenții femeli se desfac.

În natură, mesteacănul crește în emisfera nordică, în Europa, Asia și America de Nord, prin păduri rare, la marginea pădurilor, prin tufărișuri și pe terenuri umede sau perturbate. Acolo este adesea o specie pionier, cu viață relativ scurtă.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Mesteacănul este o specie iubitoare de lumină și crește cel mai bine la soare plin. Tolerează și un loc însorit, cu semiumbră. Alege un loc deschis, unde are suficient spațiu pentru înălțimea pe care o poate atinge.

Crește repede și poate deveni un arbore mare, deci nu se potrivește în spații înguste. Frunzișul rar și coroana aerisită lasă lumina să treacă, iar arborele găzduiește multe insecte și păsări. Semințele hrănesc cintezoi și scatii.

Udare

Necesarul de apă este moderat. Solul trebuie să rămână reavăn, fără ca apa să stagneze. Udă mai des în iunie, iulie și august, mai ales exemplarele tinere.

Solul

Se potrivește un sol reavăn și bine drenat. Mesteacănul crește pe soluri lutoase, nisipoase sau acide.

Plantare

Plantarea în teren se face în martie și aprilie sau în octombrie și noiembrie. Alege un loc însorit, cu sol bine drenat, dar care păstrează o umezeală moderată.

Tăiere

Taie la sfârșitul verii sau toamna, în intervalul iulie–septembrie. Astfel eviți scurgerea abundentă de sevă, care apare dacă tai primăvara.

Iernarea

Mesteacănul este complet rezistent la ger și nu are nevoie de protecție. Poate supraviețui până la aproximativ -30 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu îi creează probleme. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțire

Mesteacănul se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Semănatul se face în octombrie și noiembrie, iar înmulțirea se poate face în aceleași luni.

Utilizări

Gudronul din scoarță a fost folosit tradițional ca adeziv și ca remediu. Extractele de mesteacăn se folosesc în cosmetice și ca aromatizanți.