Chimen (Carum carvi) cu umbele albe de flori și frunze fin divizate

Foto: Caleb Catto, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Alexander Klink, CC BY 4.0, Wikimedia Commons

Foto: Bobo-X, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Caleb Catto, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Yurii Basov, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Yurii Basov, CC BY 4.0, iNaturalist

Plante aromatice

Carum carvi

Apiaceae

Cunoscută și ca: chimen, chimion

Toxice pentru pisici și câini · detalii ↓

Chimenul (Carum carvi), numit și chimion, este o plantă aromatică bienală din familia Apiaceae, cultivată pentru semințe, frunze și rădăcină. Rezistă bine la ger și se cultivă ușor, cu condiția să fie semănat direct la locul definitiv.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 12–24 °C, min. -25 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 30–60 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănareÎnmulțireMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată chimenul

Chimenul este o plantă erbacee bienală cu creștere rapidă. În primul an formează o rozetă de frunze, iar în al doilea an apar tulpinile erecte, de obicei neramificate și goale în interior. Frunzele seamănă cu cele de morcov: fin divizate, pufoase, cu segmente filiforme, cele de la bază fiind mai mari decât cele de pe tulpină.

În mai, iunie și iulie înfloresc umbelele compuse, cu flori mici, albe sau ușor roz, cu cinci petale. Planta este parfumată. Fructele sunt achene netede, brune, în formă de semilună, turtite, de circa 3 mm, cu cinci creste deschise la culoare; ele se vând ca semințe de chimen.

În natură crește în pajiști umede, pe terenuri arabile și în locuri virane, de la câmpie până la altitudini mai mari, în toată Eurasia temperată.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Soarele plin dă cele mai aromate plante, dar chimenul tolerează și umbra ușoară. Alege un loc cu sol umed și bine drenat.

Rădăcina pivotantă adâncă nu suportă mutarea, deci alege din start locul definitiv. Planta se poate cultiva și în recipiente, însă și acolo se seamănă direct, fără repicare.

Udarea

Chimenul are nevoie de apă în cantitate moderată. Menține solul uniform umed, fără să-l lași să se usuce complet și fără băltiri. Cea mai multă apă îi trebuie în iunie și iulie.

Solul

Se adaptează la sol lutos, argilos sau nisipos, cu pH între 4,8 și 7,6. Ideal este un sol de grădină umed, bine drenat și bogat în materie organică.

Rempotarea nu se practică: se seamănă direct acolo unde va crește, pentru că rădăcinile suportă greu să fie deranjate.

Semănat

Se seamănă direct, primăvara (aprilie, mai) sau toamna (august, septembrie). După răsărire, rărește plantele. Transplantarea eșuează adesea, din cauza rădăcinii pivotante deranjate.

Nu-l planta în apropierea feniculului sau a pelinului.

Iernarea

Chimenul este rezistent la ger, iar rozeta din primul an trece peste iarnă. Partea aeriană se usucă de obicei în sezonul rece, iar perioada de repaus cade în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțirea

Chimenul se înmulțește din semințe. Momentele potrivite pentru semănat sunt aprilie, mai, august și septembrie.

Probleme frecvente

Dăunători posibili: musca morcovului, afidele și omizile de pătrunjel. Boli posibile: antracnoza și mucegaiul alb.

Plantele nu se prind după transplantare, din cauza rădăcinii pivotante deranjate. Soluția este să semeni direct și să rărești.

Rădăcinile cu galerii indică musca morcovului; acoperă cultura cu plasă deasă.

Creșterea lipicioasă și răsucită arată prezența afidelor. Le poți spăla de pe plante sau poți încuraja prădătorii lor naturali. Florile atrag polenizatori și viespi parazitoide care se hrănesc cu afide.

Recoltare și folosire

Semințele, frunzele și rădăcinile sunt comestibile. Se recoltează în iulie și august.

Semințele aromatizează pâinea de secară, brânzeturile, varza murată, gulașul și lichiorurile. Frunzele tinere se pun în salate și supe, iar rădăcina se gătește ca păstârnacul. Rădăcina comestibilă este cea din primul an.

Chimenul este menționat încă din antichitatea clasică ca plantă aromatică și tonic.

Siguranță

Toxice pentru pisici și câini

Pisici: Toxică
Câini: Toxică
Cai: Toxică

Chimenul este toxic pentru pisici, câini și cai. Toxică este întreaga plantă, din cauza uleiurilor esențiale, a carvonei și a limonenului. La animale poate provoca vărsături ușoare și diaree. Pentru oameni nu este toxic. Aceasta este doar informare, nu sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, consultă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox