Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol
Betula pendula, mesteacăn argintiu cu scoarță albă și ramuri penduleFoto: Willow, CC BY 2.5, Wikimedia Commons
Betula pendula – 2Foto: Нурхайдарова Татьяна, CC BY 4.0, iNaturalist
Betula pendula – 3Foto: Fons Heijnsbroek, CC0, Wikimedia Commons
Betula pendula – 4Foto: AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons
Betula pendula – 5Foto: Trance Light, CC BY 3.0, Wikimedia Commons
Betula pendula – 6Foto: Fons Heijnsbroek, CC0, Wikimedia Commons
Arbori ornamentali

Betula pendula

Betulaceae

Cunoscută și ca: mesteacăn argintiu, mesteacăn plângător

Betula pendula, cunoscut și ca mesteacăn argintiu, mesteacăn sau mesteacăn plângător, este un arbore ornamental cu scoarță albă care se desprinde în fâșii și cu ramuri subțiri, pendule. Crește repede și rezistă bine la ger, dar cere umiditate constantă și o tăiere făcută la momentul potrivit.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
10–24 °C, min. -36 °C
Dificultate
Dificultate medie
Înălțime
15–25 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată mesteacănul argintiu

Betula pendula este un arbore foios, peren, de 15–25 m înălțime. Are port zvelt, piramidal când este tânăr și oval odată cu vârsta, cu scoarță albă care se exfoliază și ramuri pendule. Crește rapid.

Frunzele sunt triunghiulare până la ovate, de 3–7 cm, cu vârf ascuțit și margine dublu serată; la început sunt rășinoase. Vara sunt verzi, iar toamna se colorează în galben.

Pe același arbore apar primăvara, în aprilie–mai, amenți masculini și feminini. Cei masculini sunt galben-bruni și atârnă, cei feminini sunt verzui și stau drepți. Floarea nu are parfum. Fructele sunt amenți cilindrici de 2–4 cm, care se desfac la sfârșitul verii și eliberează numeroase semințe mici, înaripate.

În natură este o specie pionier, care apare pe terenuri goale, arse sau perturbate, în păduri luminoase și pe lande, de obicei pe soluri ușoare, acide sau nisipoase.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Preferă soarele plin, dar acceptă și umbră ușoară. În verile foarte calde îi prinde bine umbra de după-amiază.

Din cauza mărimii și a rădăcinilor care se întind în lățime, alege un loc cu mult spațiu, la distanță de clădiri și de alte plante. Frunzișul rar lasă lumina să treacă, așa că sub el pot crește și alte plante.

Udare

Solul trebuie ținut constant umed, mai ales la exemplarele tinere. Toleranța la secetă este redusă, așa că în iunie, iulie și august udă mai des.

Un strat de mulci răcorește rădăcinile și ajută la păstrarea umidității.

Solul

Se simte bine într-un sol umed, acid spre neutru, bine drenat, de tip nisipo-lutos sau pietros. Tolerează și solul argilos. Intervalul de pH este de aproximativ 4,5–7.

Plantarea

Arborii tineri se plantează în sol răcoros și umed, în martie sau în octombrie–noiembrie. Rădăcinile sunt superficiale, fibroase și greu de mutat, iar exemplarele mari se transplantează cu dificultate, așa că alege din start locul definitiv.

În regiunile mai calde, specia are de obicei o viață mai scurtă.

Fertilizare

Dacă fertilizezi, fă-o la începutul sezonului, în martie–aprilie.

Tăierea

Taie doar în perioada de repaus și evită iarna și primăvara, când seva este în mișcare și rănile curg abundent. În calendarul local, tăierea se face în iulie, august sau noiembrie.

Îndepărtează lemnul uscat în perioada de repaus.

Iarna

Este complet rezistent la ger, până la aproximativ -36 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu îi fac probleme. Stratul de zăpadă peste rădăcini îi este de folos.

Înmulțirea

Se poate înmulți prin semințe, butași sau altoire. Semănatul se face în martie–aprilie, iar butașii se iau în iunie–iulie.

Probleme frecvente

Uscarea vârfurilor și rărirea coroanei pot veni din căldură, secetă sau atacul de insecte care sapă galerii în lemn. Mulcește, udă în perioadele uscate și taie lemnul mort în repaus.

Curgerea abundentă a sevei apare când tai în timp ce seva urcă. Evită acest lucru tăind la sfârșitul verii sau în repaus.

Căderea crenguțelor este un proces firesc. Strânge-le cu grebla toamna.

Recoltare și utilizări

Amenții fructiferi se desfac la sfârșitul verii, în august–septembrie, și eliberează semințele. Anumite părți ale arborelui sunt folosite în medicina tradițională, iar scoarța conține triterpene cu proprietăți medicinale.

Arborele este prietenos cu polenizatorii și susține multe insecte și păsări. Larvele multor specii de fluturi de noapte se hrănesc pe el.

Întrebări frecvente

Când se taie mesteacănul?Doar în perioada de repaus, în iulie, august sau noiembrie. Evită iarna și primăvara, când seva curge și rănile sângerează abundent.
Cât de înalt crește Betula pendula?De obicei între 15 și 25 m, iar creșterea este rapidă.
Rezistă mesteacănul argintiu la ger?Da, este complet rezistent și suportă până la aproximativ -36 °C. Zăpada de pe rădăcini îi este de folos.
Cât de des trebuie udat?Solul se ține constant umed, mai ales la arborii tineri, iar vara (iunie–august) se udă mai mult. Rezistă slab la secetă.
Se poate muta un mesteacăn mare?Cu greu. Rădăcinile sunt superficiale și greu de transplantat, de aceea este preferabil să plantezi exemplare tinere, în martie sau în octombrie–noiembrie.
Ce sol îi place?Un sol umed, acid spre neutru și bine drenat, de tip nisipo-lutos sau pietros. Tolerează și argila.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii