Dracilă japoneză
Berberis thunbergii · Berberidaceae
Dracila japoneză (Berberis thunbergii, numită și berberis) este un arbust țepos, des ramificat, folosit pentru garduri vii. Își pierde frunzele iarna și se remarcă prin culoarea de toamnă și prin fructele roșii. Rezistă în aer liber la temperaturi de până la -33 °C, deci iernile cu îngheț din Europa Centrală nu îi pun probleme.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -33 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,9–1,8 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată dracila japoneză
Este un arbust cu frunze căzătoare, originar din Japonia și estul Asiei. Are un port des, rotunjit, cu mai multe tulpini țepoase, și se îndesește prin drajoni. Creșterea este moderată.
Frunzele sunt mici, simple, în formă de spatulă sau ovale, de 1-2,5 cm lungime, cu margini întregi, grupate în smocuri la baza fiecărui spin. Există soiuri cu frunze verzi, purpurii, galbene sau variegate. Toamna frunzișul se colorează în roșu, portocaliu sau galben.
Primăvara, în aprilie și mai, apar florile galben-pal, de 5-8 mm, în ciorchini mici, aplecați, de 2-5 flori. Sunt adesea ascunse sub frunziș. Fructele sunt boabe lucioase, roșu aprins, ovale, de aproximativ 1 cm. Se coc la sfârșitul verii și rămân pe arbust și peste iarnă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și amplasare
Culoarea cea mai frumoasă se obține la soare plin. Arbustul suportă și semiumbra, dar soiurile purpurii tind să se înverzească la umbră. Dacă frunzișul purpuriu își pierde culoarea, mutați arbustul într-un loc mai însorit.
Iarna nu are nevoie de protecție, deoarece este complet rezistent la îngheț.
Sol, udare și mutarea într-un ghiveci mai mare
Dracila japoneză crește în aproape orice sol, fie lutos, argilos sau nisipos, cu condiția să fie bine drenat. Nu suportă calcarul și nici apa stagnantă. Solul îmbibat cu apă duce la putrezirea rădăcinilor, iar lăstarii încep să se ofilească. Remediul este îmbunătățirea drenajului.
Dacă o cultivați la ghiveci, momentul potrivit pentru mutarea într-un recipient mai mare este martie.
Fertilizare
Are cerințe reduse. Pretențiile față de substanțele nutritive sunt mici, iar dacă doriți să o hrăniți, martie este momentul potrivit.
Tăiere
Se taie în martie și în iunie. Pentru un gard viu des, tăierile fac parte din întreținerea obișnuită, iar arbustul se îndesește oricum singur. Lucrați cu mănuși groase, pentru că ramurile sunt țepoase.
Plantare
Se plantează în martie și aprilie sau în octombrie și noiembrie. Alegeți un loc însorit și bine drenat. Poate fi plantată în gard viu sau în ghivece mari.
Nu se recomandă plantarea ei acolo unde specia este invazivă. În estul Statelor Unite și în Canada formează desișuri, iar păsările îi răspândesc semințele. În astfel de situații alegeți soiuri sterile sau alternative native. Desișurile dese adăpostesc și căpușe.
Înmulțire
Se poate înmulți prin butași de tulpină, prin marcotaj sau prin semințe. Butășirea se face în iunie, iulie și august. Semănatul se face în octombrie.
Deoarece păsările răspândesc ușor fructele, puieții apar și în afara grădinii. Dacă nu doriți acest lucru, îndepărtați fructele și puieții nedoriți.
Probleme frecvente
Dăunători care pot apărea: afide, cochenila ceroasă indiană, gărgărița japoneză cu două benzi și viermele țesător al dracilei. Printre boli se numără antracnoza, putregaiul rădăcinilor, pătarea bacteriană a frunzelor și ofilirea.
Petele pe frunze, de origine fungică sau bacteriană, se tratează îmbunătățind circulația aerului și îndepărtând frunzele afectate. Lăstarii ofiliți indică de obicei putregai într-un sol umed, iar soluția este un drenaj mai bun. Frunzișul purpuriu care se înverzește indică prea multă umbră.
Fructe și utilizare
Fructele se coc în septembrie și octombrie. Boabele roșii, acrișoare, sunt comestibile, dar mici și rareori folosite. Păsările le mănâncă, iar căprioarele ocolesc arbustul.
























































































