Berberis vulgaris
Berberidaceae
Cunoscută și ca: dracila roșie
Berberis vulgaris, cunoscută și ca dracilă sau dracilă roșie, este un arbust spinos, ușor de cultivat și foarte rezistent la ger. Se potrivește ca gard viu și ca arbust fructifer. Preferă locurile însorite și suportă bine tăierea.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -40 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1,5–4 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată dracila
Berberis vulgaris este un arbust foios, peren, cu port larg, arcuit sau erect. Crește într-un ritm moderat și atinge de obicei între 1,5 și 4 m înălțime. Ramurile au spini, iar frunzele mici, ovale, de 2–5 cm, verzi, cu margini fin zimțate și vârf spinos, apar în fascicule de 2–5 deasupra unui spin cu trei vârfuri.
În mai–iunie înfloresc flori mici, galbene, grupate în ciorchini pendenți. Mirosul lor este neplăcut. Florile sunt vizitate de polenizatori. Din ele se formează boabe roșii, alungite, de aproximativ 1 cm, cu 1–3 semințe, coapte de la sfârșitul verii până toamna. Sunt comestibile, dar foarte acre. Păsările mici le mănâncă și răspândesc semințele.
În natură, specia crește la marginea pădurilor, prin garduri vii, pe marginea drumurilor și în tufărișuri deschise, pe soluri foarte variate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Dracila preferă soarele, dar tolerează și semiumbra. Este o plantă de exterior, potrivită pentru gard viu sau pentru un arbust solitar. Rezistă de obicei până la aproximativ -40 °C, deci iernile geroase din Europa Centrală nu o afectează.
Udare
Suportă atât solul mai uscat, cât și pe cel mai umed, iar toleranța la secetă este medie. Dacă o plantezi sub copaci, unde solul se usucă mai repede, are nevoie de udare suplimentară.
Solul
Cel mai bine crește pe sol lutos, umed, bine drenat. Se descurcă însă și pe argilă grea, pe sol sărac, nisipos sau alcalin. Intervalul de pH potrivit este de aproximativ 6–8.
Fertilizare
Calendarul de îngrijire indică luna martie pentru fertilizare. Planta nu este pretențioasă, iar solul sărac nu o împiedică să crească.
Tăiere
Dracila suportă foarte bine tăierea. Se taie după înflorire, în iunie–iulie, sau la sfârșitul iernii, când se răresc tulpinile bătrâne. Lucrează cu mănuși, pentru că spinii sunt ascuțiți. Pentru gard viu, tăierea regulată menține forma dorită.
Plantare
Se plantează toamna sau primăvara, într-un loc însorit. Perioadele potrivite sunt martie–aprilie și octombrie–noiembrie. În unele regiuni cultivarea este restricționată, pentru că planta este gazdă a ruginii negre a grâului. Dacă există astfel de reguli, nu o planta în apropierea lanurilor de grâu.
Iarna
Arbustul este complet rezistent la ger și nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus este în ianuarie–februarie și noiembrie–decembrie.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe, butași de tulpină sau marcotaj. Pentru butași și marcotaj, calendarul indică iunie–iulie. Semănatul se face în octombrie.
Boli și probleme
Poate fi atacată de făinare. Este și gazdă a ruginii negre a grâului, motiv pentru care în unele zone cultivarea ei este interzisă sau limitată. Verifică înainte de plantare dacă există astfel de reguli la tine.
Recoltare și folosire
Fructele se culeg în septembrie–octombrie. Boabele coapte sunt comestibile, dar foarte acre. Se folosesc pentru gem, iar uscate, în bucătăria persană, în preparate cu orez.
Decoctul din plantă este folosit în mod tradițional pentru probleme digestive și tuse.















































































