Chaenomeles japonica
Rosaceae
Chaenomeles japonica, numit și gutui japonez sau gutuie japoneză, este un arbust foarte rezistent la ger, care înflorește în martie și aprilie, înaintea apariției frunzelor. Se descurcă bine în majoritatea solurilor, cere puțină îngrijire și se potrivește ca exemplar singular, la margine de strat sau ca gard viu liber.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -40 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată chaenomeles japonica
Este un arbust originar din Japonia; în arealul natural este menționată și Coreea. Crește stufos, deschis și întins pe lățime, cu o rețea deasă de ramuri spinoase. Se răspândește prin drajoni, iar ritmul de creștere este moderat.
Frunzele sunt caduce, alterne, simple, lucioase, verde închis, de la lanceolate la obovate, dințate și fără peri. Pe lăstarii lungi apar stipele mari, în formă de rinichi.
Florile sunt portocalii spre roșu cărămiziu, de 3–4 cm, grupate câte 2–3, și apar pe ramurile încă golașe la sfârșitul iernii și în primăvară. În centru se văd stamine alb-crem. Florile timpurii atrag albinele.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Înflorește cel mai bogat la soare plin, dar acceptă și semiumbră. Dacă înflorește puțin, de vină este adesea umbra prea deasă sau o tăiere făcută la momentul nepotrivit.
Poate fi plantat ca exemplar singular, la marginea unui strat sau ca gard viu liber. Se potrivește și într-o grădină de stâncărie.
Udarea
Udați exemplarele tinere ca să prindă rădăcini bune. Arbuștii bine instalați suportă seceta și au nevoie de puțină apă.
Solul și rempotarea
Se adaptează la sol lutos, argilos, nisipos sau bogat în humus, de preferat umed, dar bine drenat. Pe sol calcaros creșterea este foarte lentă.
La plantele ținute în ghiveci, rempotarea se face în martie.
Fertilizarea
Cere puțin îngrășământ, deoarece nu are pretenții mari la fertilitatea solului. Dacă totuși îl fertilizați, momentul potrivit este martie–aprilie.
Tăierea
Înflorește pe lemn vechi, așa că tăiați imediat după înflorire, în aprilie–mai. Evitați tăierile drastice.
Îndepărtați drajonii pentru a limita extinderea arbustului.
Plantarea
Plantați la soare, toamna sau primăvara. Perioadele potrivite sunt martie–aprilie și octombrie–noiembrie.
Iarna
Este complet rezistent la ger și nu necesită adăpost. Suportă aproximativ -40 °C, mult sub gerurile obișnuite de iarnă din zona dumneavoastră. Între noiembrie și februarie arbustul este în repaus.
Înmulțirea
Perioadele indicate pentru înmulțire sunt iunie–iulie și octombrie. Semănatul se face tot în octombrie.
Probleme frecvente
Pot apărea afide, cochenile și acarieni, iar boala întâlnită este pătarea frunzelor, produsă de ciuperci.
Pete pe frunze și căderea frunzelor: apar în anii ploioși, din cauza pătării fungice. Strângeți frunzele căzute și îmbunătățiți circulația aerului.
Puține flori: cauza este umbra sau tăierea făcută la momentul greșit. Asigurați-i soare plin și tăiați doar după înflorire.
Creștere deformată la vârfuri: de obicei sunt afide. Spălați-le cu jet de apă sau folosiți săpun insecticid.
Recoltarea și folosirea fructelor
Recoltați fructele în octombrie. Crude sunt amare și astringente, de aceea se gătesc: pregătiți din ele jeleu, dulceață și alte conserve sau folosiți-le ca pe gutui.

















































































