Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Dianthus plumarius

Caryophyllaceae

Cunoscută și ca: garofiță pitică, garofițe perene

Ușor toxic pentru animalele de companie · detalii ↓

Dianthus plumarius, numit și garofiță pitică sau garofițe perene, formează covoare dese de frunze gri-albăstrui, iar vara se acoperă de flori franjurate cu parfum de cuișoare. Este o plantă ușor de crescut, rezistentă la ger, cu condiția să stea la soare și într-un sol care nu reține apa.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Scăzute
Umiditate
Scăzută
Temperatură
10–24 °C, min. -35 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
20–60 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată dianthus plumarius

Dianthus plumarius este o plantă erbacee perenă, cu frunziș care rămâne verde și iarna, din familia Caryophyllaceae. Formează tufe compacte, în formă de pernă, care se extind treptat în covoare. Crește moderat și ajunge la 20–60 cm înălțime și 30–90 cm lățime.

Frunzele sunt înguste, liniare, opuse, asemănătoare ierbii, în nuanțe de verde-cenușiu sau verde-albăstrui, de circa 3–10 cm lungime și aproximativ 3 mm lățime. Florile au cinci petale adânc franjurate, măsoară circa 2,5–7,5 cm și apar în grupuri de 3–5 pe tulpini, din mai până în august. Sunt roz, roșii sau albe și au parfum de cuișoare. După înflorire se formează o capsulă mică, care se deschide la maturitate și conține câteva semințe.

Specia provine în principal din estul Alpilor și din zonele apropiate din Europa centrală și de sud-est, între care Austria, Ungaria, nordul Italiei și nord-vestul Balcanilor.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Are nevoie de soare plin, cel puțin 6 ore pe zi, pentru o creștere deasă și o înflorire bogată. Tolerează umbra ușoară, dar în prea multă umbră tufa devine rărită și se lasă pe lături, iar florile se împuținează.

Se potrivește în grădini de stâncă, în rabate, pe marginea zidurilor, pe pante și în ghivece sau jardiniere, inclusiv pe balcon.

Udarea

Udă puțin și lasă solul să se zvânte între udări. Planta suportă bine solul uscat, dar nu suportă solul umed și prost drenat. Excesul de apă este cea mai frecventă cauză a pierderii plantelor.

Sol și împărțirea tufelor

Alege un sol bine drenat, de la neutru la alcalin (pH aproximativ 6,5–8). Se mulțumește și cu un sol sărac. Într-un sol greu adaugă pietriș mărunt sau nisip grosier, ca apa să se scurgă repede.

Împarte tufele la 2–3 ani, primăvara, ca să rămână viguroase. Plantele din ghivece pot fi rempotate în aprilie sau în septembrie. Fertilizează în aprilie.

Tăiere

După înflorire, scurtează tufa și îndepărtează florile trecute. Astfel înflorirea se prelungește, iar covorul rămâne îngrijit. Perioada potrivită pentru tăiere este iulie–septembrie.

Plantare și semănat

Plantează la soare, în sol bine drenat, la circa 30 cm distanță între plante. Răsadurile se pun în grădină în aprilie, mai sau septembrie.

Din semințe: semănatul în casă se face în februarie–martie, iar semănatul direct în teren în aprilie–iunie.

Iernarea

Planta rezistă bine la ger, până la aproximativ -35 °C, iar iernile obișnuite din regiune coboară spre -20 °C. Nu necesită adăpost special. Contează doar solul bine drenat, ca să nu stagneze apa în jurul rădăcinilor iarna. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.

Înmulțire

Se poate înmulți prin împărțirea tufei, prin semințe sau prin butași de tulpină. Împărțirea și butășirea se fac în aprilie, mai sau septembrie.

Probleme frecvente

Dintre dăunători apar limacșii, viermii cenușii, afidele, omizile, tripșii și păianjenii roșii. Dintre boli apar putregaiul coletului și alte putregaiuri produse de ciuperci.

Dacă tufa putrezește la bază și plantele se prăbușesc, cauza este de obicei solul umed și prost drenat. Îmbunătățește drenajul, adaugă pietriș și udă cu măsură. Dacă înflorirea este slabă și tufa cade pe lături, planta are prea multă umbră sau tufa este veche. Mut-o la soare și împarte plantele bătrâne.

Utilizare

Florile se pot tăia pentru buchete, de obicei în iunie–iulie. Planta atrage albine și fluturi și este ocolită de căprioare și iepuri. Se folosește ca plantă acoperitoare de sol, în grădini de stâncă, la borduri și în containere.

Siguranță

Ușor toxic pentru animalele de companie
Pisici
Slab toxică
Câini
Slab toxică
Cai
Slab toxică

Frunzele sunt ușor toxice pentru pisici, câini, cai și oameni. Conțin saponine triterpenoide. Simptomele sunt de obicei ușoare: vărsături și iritații ale pielii. Aceasta este doar o informare, nu un sfat veterinar sau medical. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

De cât soare are nevoie dianthus plumarius?De cel puțin 6 ore de soare pe zi pentru o tufă deasă și o înflorire bună. Tolerează umbra ușoară, dar înflorește mai puțin.
Când înflorește garofița pitică?Din mai până în august. Florile sunt parfumate, cu miros de cuișoare, în roz, roșu sau alb.
Cât de des se udă dianthus plumarius?Rar. Lasă solul să se zvânte între udări, pentru că planta suportă seceta mai bine decât solul umed și prost drenat.
Rezistă dianthus plumarius iarna afară?Da, este rezistent la ger, până la aproximativ -35 °C. Important este să stea într-un sol bine drenat, fără apă stagnantă iarna.
Cum se înmulțește dianthus plumarius?Prin împărțirea tufei, prin semințe sau prin butași de tulpină. Împărțirea se face la 2–3 ani, primăvara.
Este dianthus plumarius toxic pentru animale?Frunzele sunt ușor toxice pentru pisici, câini și cai și pot provoca vărsături sau iritații ale pielii, de obicei ușoare. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii