Fenicul (Foeniculum vulgare) cu frunze fine galben-verzui și umbele late de flori galbene

Foto: Elekes Andor, CC BY 4.0, Wikimedia Commons

Foto: zebedeugalinha, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: John Rusk from Berkeley, CA, United States of America, CC BY 2.0, Wikimedia Commons

Foto: Tangopaso, Public domain, Wikimedia Commons

Foto: XoMEoX, CC BY 2.0, Wikimedia Commons

Foto: YAKSH75, CC0, Wikimedia Commons

Plante aromatice

Fenicul

Foeniculum vulgare · Apiaceae

Cunoscută și ca: molură

Sigur pentru pisici și câini · detalii ↓

Feniculul (Foeniculum vulgare), numit în unele zone și molură, este o plantă aromatică perenă din familia Apiaceae. Este ușor de cultivat, are nevoie de soare și de sol drenat, iar în grădinile cu ierni reci rezistă afară peste iarnă. În bucătărie se folosesc frunzele, semințele, florile și, la soiurile cu bulb, baza îngroșată a tulpinii.

Lumină: Soare plină
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 15–27 °C, min. -25 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,9–2,1 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată feniculul

Feniculul este o plantă ierboasă, înaltă, de regulă între 90 și 210 cm, cu port drept și ramificat. Tulpinile sunt goale pe dinăuntru și sunt acoperite de o pruină albăstruie. Frunzele sunt fin divizate, aproape filiforme, aromate, galben-verzui și pot ajunge la 40 cm lungime. Soiurile care formează bulb rămân mai mici.

Vara, în iunie, iulie și august, apar flori mici, galbene, adunate în umbele compuse late de 5–17 cm. Planta este parfumată. Fructele sunt semințe striate, aromate, lungi de 4–10 mm, care se coc de la sfârșitul verii până la începutul toamnei. Rădăcina este pivotantă, cu un colet persistent.

Feniculul provine din zonele de coastă ale Mediteranei și din sudul Europei, din Africa de Nord și din Asia de Vest, și s-a răspândit în multe alte locuri. În natură crește pe soluri uscate de lângă țărm, pe malurile râurilor, pe marginea drumurilor și pe terenuri virane deschise.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Feniculul are nevoie de soare plin, cu cel puțin 6 ore de lumină directă pe zi. Alege un loc deschis și însorit. Fiind o plantă înaltă, este bine să nu plantezi în fața lui plante mici, pe care le-ar umbri.

Udarea

Feniculul preferă solul umed, dar după ce s-a înrădăcinat suportă bine perioadele secetoase. Udă-l mai des vara, în iunie, iulie și august. Evită apa stagnantă, pentru că ea provoacă putrezirea rădăcinilor.

Solul

Cel mai bine crește într-un sol bogat în materie organică, umed, dar bine drenat. Tolerează și solul argilos sau nisipos și un interval larg de pH, de aproximativ 6–8. Drenajul bun contează mai mult decât tipul de sol.

Fertilizarea

Fertilizează în aprilie și mai, la începutul sezonului de creștere. Un sol bogat în materie organică este suficient.

Semănat și plantare

Feniculul se seamănă direct în sol în aprilie, mai sau iunie. Dacă vrei plante mai devreme, poți semăna în interior în martie și poți planta răsadurile afară în mai. Lasă aproximativ 30 cm între plante.

Nu-l planta lângă mărar, pentru că cele două plante se încrucișează. Feniculul se seamănă singur foarte ușor, așa că ține cont de asta când alegi locul.

Tăiere

Taie florile trecute înainte ca semințele să se coacă, dacă nu vrei ca planta să se răspândească singură. Toamna, în octombrie sau noiembrie, taie planta la nivelul solului.

Iernarea

Feniculul este o perenă rezistentă la ger și iernează afară. În regiunile reci acoperă locul cu mulci. Decembrie, ianuarie și februarie sunt luni de repaus, în care planta nu are nevoie de nicio îngrijire. Feniculul de tip Florența, cu bulb, se cultivă de obicei ca plantă anuală.

Înmulțirea

Se înmulțește din semințe sau prin divizarea tufei. Divizarea se face în martie sau aprilie.

Probleme frecvente

Pe fenicul pot apărea afide și melci. Bolile cele mai des întâlnite sunt putregaiul tulpinii și al rădăcinii, cauzate de un sol prost drenat. Soluția este să plantezi într-un sol bine drenat.

O altă neplăcere este apariția plantelor nedorite, răsărite peste tot în grădină. Cauza este înmulțirea abundentă prin semințe, iar soluția este să îndepărtezi florile înainte ca semințele să se coacă. În unele părți ale SUA și ale Australiei feniculul este considerat invaziv, pentru că le ia locul plantelor native.

Recoltare și folosire

Poți recolta între iunie și septembrie. Frunzele, semințele, florile și baza tulpinii sunt comestibile. Au gust de anason și se folosesc la pește, la preparate din ouă, la pâine și la prăjituri. Baza îngroșată a feniculului de tip Florența se mănâncă drept legumă.

Florile atrag albine, fluturi și insecte prădătoare. Planta este și gazdă pentru omizile fluturilor coada-rândunicii.

Siguranță

Sigur pentru pisici și câini

Pisici: Netoxică
Câini: Netoxică
Cai: Netoxică

Feniculul nu este toxic pentru pisici, câini, cai și oameni. Nu sunt cunoscute părți toxice sau substanțe toxice la această plantă. Aceasta este doar o informație generală, nu un sfat veterinar sau medical. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox