Cucută
Conium maculatum · Apiaceae
Cunoscută și ca: cucuta
Cucuta (Conium maculatum) este o plantă erbacee bienală din familia Apiaceae, foarte toxică pentru oameni și animale. Crește repede pe terenuri umede și bogate în azot și se răspândește ușor prin semințe. Nu este recomandată pentru grădini; mai jos găsești cum o recunoști și cum o ții sub control.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,5–3 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată cucuta
Cucuta este o plantă bienală înaltă, dreaptă și ramificată. În primul an formează o rozetă de frunze, iar în al doilea an o tulpină înflorită, goală în interior. Ajunge de obicei între 50 cm și 3 m înălțime și se întinde pe 60-150 cm în lățime. Crește repede.
Frunzele sunt fin divizate, dantelate, penate, verzi și fără peri, asemănătoare cu cele ale pătrunjelului. Au contur triunghiular și ajung până la 60 cm lungime. Florile sunt mici, albe, cu cinci petale, grupate în umbele de 2-5 cm, și apar vara, din iunie până în august. Fructele sunt mici, ovale, cenușiu-brune și striate, de 2,5-3,5 mm, și se despart în două semințe.
Rădăcina este pivotantă, lungă, albă și cărnoasă, de obicei neramificată, asemănătoare cu cea a pastârnacului. Asemănarea cu pătrunjelul și pastârnacul nu trebuie să te inducă în eroare.
Planta este originară din Europa, Africa de Nord și vestul Asiei și s-a răspândit în Australia, în America și în alte regiuni. În afara arealului nativ este o buruiană agresivă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc de creștere
Cucuta se dezvoltă bine în plin soare sau la semiumbră. În natură o găsești pe terenuri ruderale, pe marginea drumurilor, în șanțuri, la marginea câmpurilor și pe malurile pâraielor.
Apă
Preferă solurile umede, cu un necesar moderat de apă.
Solul preferat
Crește pe soluri bogate în azot și umede, de tip lutos, argilos sau bogat în humus, cu drenaj bun.
De ce nu se plantează
Cucuta nu este recomandată în grădini, din cauza toxicității extreme și a caracterului invaziv.
Iernarea
Planta rezistă la îngheț, până la aproximativ -20 °C. În primul an iernează sub formă de rozetă și înflorește în anul următor. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.
Înmulțirea
Se înmulțește exclusiv prin semințe. Acestea sunt numeroase și rămân viabile mult timp, de aceea planta se răspândește ușor.
Răspândirea necontrolată
Problema principală este răspândirea rapidă pe terenurile ruderale, din cauza semințelor numeroase și longevive.
Planta se taie sau se smulge înainte de formarea semințelor, purtând mănuși, iar locul se verifică timp de câțiva ani.
Utilizări
Cucuta nu este comestibilă. A fost folosită istoric ca sedativ și ca otravă, fiind celebră în Grecia antică, dar este mult prea periculoasă pentru automedicație.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
- Oameni
- Foarte toxică
Cucuta este foarte toxică pentru oameni și toxică pentru pisici, câini și cai. Toate părțile plantei sunt toxice: frunzele, tulpinile, rădăcinile, semințele, florile și fructele. Substanțele active sunt coniina, gama-conicheina și alți alcaloizi piperidinici. Simptomele includ salivație, vărsături, diaree, tremor, slăbiciune, pupile dilatate, paralizie, convulsii, comă și moarte prin insuficiență respiratorie. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi medicale sau veterinare; în caz de îndoială, întreabă un medic sau un veterinar.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia









































































