Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Alun

Corylus · Betulaceae

Cunoscută și ca: aluni

Alunul (Corylus) este un arbust rezistent la ger, ușor de cultivat, apreciat pentru alune, pentru gardurile vii și pentru amenții galbeni de la începutul anului. Tolerează iernile cu îngheț din Europa Centrală fără protecție.

Lumină
Soare până la semiumbră, Semiumbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
8–24 °C, min. -25 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
3–12 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată alunul

Alunul, numit uneori și corylus (la plural, aluni), face parte din familia Betulaceae. Crește în mod natural în zona temperată a emisferei nordice, în Europa, Asia și America de Nord, în păduri, la marginea lor și în garduri vii.

Speciile diferă mult ca port: unele sunt arbuști cu mai multe tulpini, care drajonează și ajung până la 12 m, altele sunt arbori cu un singur trunchi, de 20-35 m. Înainte de cumpărare merită verificat cât de mare devine specia aleasă.

Frunzele sunt simple, rotunjite, cu marginea dublu serată, verzi; cele tinere au stipule roșii. Alunul este caducifoliu și trăiește mulți ani.

Florile apar foarte devreme, înainte de frunze: amenți masculi lungi, galben pal, și flori femele mici, cu stiluri roșii. Fructul este aluna, de 1-2,5 cm, închisă parțial sau complet într-o cupulă frunzoasă sau spinoasă.

Cultivare și îngrijire

Plantarea

Perioadele potrivite pentru plantarea în teren sunt martie, octombrie și noiembrie. Alunul se folosește și ca plantă pentru gard viu, iar în acest caz arbuștii se pot planta în șir.

Semănatul se face în octombrie.

Fertilizarea

Fertilizarea se face în martie, la începutul sezonului de creștere.

Tăierea

Alunul se poate tăia la nivelul solului, ca să se refacă din tulpini noi. Tăierea se face la sfârșitul iernii, în februarie și martie, după ce amenții au eliberat polenul.

Iernarea

Alunul rezistă bine la ger și nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus este noiembrie–februarie, iar amenții se deschid încă din ianuarie–martie.

Înmulțirea

Perioadele indicate pentru înmulțire sunt iunie, iulie și noiembrie. Semănatul se face în octombrie.

Recoltarea și folosirea

Alunele se recoltează în septembrie și octombrie. Fructele tuturor speciilor de alun sunt comestibile, iar alunul comun și alunul mare sunt principalele culturi comerciale.

Pentru viața sălbatică, alunul este valoros: alunele hrănesc veverițele roșii, pârșii și căprioarele, iar arbuștii găzduiesc ciuperci, licheni și molii.

Întrebări frecvente

Când se plantează alunul?Perioadele potrivite sunt martie, octombrie și noiembrie.
Când se taie alunul?La sfârșitul iernii, în februarie–martie, după ce amenții au eliberat polenul. Alunul poate fi tăiat și la nivelul solului, ca să se refacă.
Rezistă alunul la ger?Da, este rezistent la îngheț și nu are nevoie de protecție în timpul iernii.
Când se recoltează alunele?În septembrie și octombrie.
Se poate folosi alunul ca gard viu?Da, alunul se pretează la garduri vii. Speciile diferă mult ca mărime, așa că merită verificat înainte de plantare cât de înalt devine.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii