Elaeagnus
Elaeagnus multiflora · Elaeagnaceae
Cunoscută și ca: goumi
Elaeagnus multiflora, numit și goumi, este un arbust fructifer semipersistent, cu frunze verzi deasupra și argintii dedesubt. Se cultivă în aer liber și rezistă bine la ger. Fructele roșii, dulci și ușor astringente se coc în iulie și august.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 2–8 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată elaeagnus
Elaeagnus este un arbust des și stufos, uneori un arbore mic, cu lăstari solzoși, roșu-bruni. Înălțimea ajunge de obicei între 2 și 8 m. Frunzele sunt ovale până la eliptice, lungi de 3–10 cm, verzi pe față și argintii până la brun-portocalii pe dos, din cauza solzilor deși. Ele cad parțial iarna, de aceea planta este considerată semipersistentă.
În aprilie și mai apar flori parfumate, alb-gălbui, cu patru lobi, solitare sau câte două în axila frunzelor. Atrag polenizatorii. Fructul este o drupă rotundă sau ovală, de circa 1 cm, roșie cu puncte argintii sau brune, atârnată pe o codiță subțire.
Planta provine din China, Coreea, Japonia, Insulele Kurile și Orientul Îndepărtat rus. În unele regiuni din estul Statelor Unite s-a naturalizat ca specie introdusă, dar este mai puțin agresivă decât alte specii de Elaeagnus.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Fructifică cel mai bine în plin soare. Suportă și o umbră ușoară, dar rodește atunci mai puțin. Alege un loc însorit, unde arbustul are loc să crească, deoarece poate deveni destul de înalt.
Udare și umiditate
Are nevoie de apă moderată, iar toleranța la secetă este medie. Udă mai des în iunie, iulie și august, mai ales în perioadele fără ploaie, când se formează și se coc fructele. Umiditatea aerului nu ridică probleme deosebite.
Solul
Crește pe o gamă largă de soluri, de la sol obișnuit de grădină până la cel lutos sau nisipos, chiar și pe cele sărace, pentru că își fixează singur azotul prin bacteriile din rădăcini. Preferă un sol umed, dar bine drenat.
Fertilizare
Fertilizarea este rareori necesară, tocmai pentru că planta fixează azot. În martie sau aprilie este suficient puțin compost.
Tăiere
Tăierea se face în august sau septembrie. Planta are o formă naturală deasă, așa că intervenția poate rămâne la îndepărtarea ramurilor în exces.
Plantare
Poți planta în martie–aprilie sau în octombrie–noiembrie, într-un loc însorit. Unele soiuri sunt doar parțial autofertile și rodesc mai bine dacă alături crește un al doilea soi, așa că merită să verifici acest lucru la cumpărare.
Iernarea
Arbustul rezistă la ger și nu cere protecție specială. Suportă aproximativ -25 °C, deci iernile obișnuite din clima noastră nu îi pun probleme. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe, butași sau marcotaj. Semănatul se face în octombrie sau noiembrie. Pentru înmulțirea vegetativă, perioadele potrivite sunt iunie, iulie și octombrie.
Probleme frecvente
Dacă arbustul face puține fructe, cauza este adesea un soi parțial autofertil fără partener de polenizare. Remediul este să plantezi alături un al doilea soi.
Fructele au coaja subțire și fragilă și se deteriorează ușor la transport. Culege-le delicat, când sunt coapte, și folosește-le repede.
Recoltare și folosire
Fructele se recoltează în iulie și august. Sunt suculente, dulci și astringente, cu un gust ușor asemănător rubarbei. Se mănâncă proaspete sau prelucrate și conțin multă vitamină C și licopen.
În China, frunzele sunt folosite în mod tradițional pentru tuse, diaree, mâncărimi și răni.






























































































