Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Salcie mirositoare

Elaeagnus angustifolia · Elaeagnaceae

Cunoscută și ca: sălcioară, sălcioară mirositoare

Sălcioara, numită și salcie mirositoare sau Elaeagnus angustifolia, este un arbust mare sau un arbore mic, cu frunze argintii și flori foarte parfumate la începutul verii. Este rezistentă la secetă și la ger și se descurcă pe soluri sărace, cu îngrijire minimă. Crește repede și are rădăcini agresive, care se extind mult, așa că locul ei trebuie ales cu atenție.

Lumină
Soare plină
Udare
Scăzute
Umiditate
Scăzută
Temperatură
10–28 °C, min. -39 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
3–10 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată sălcioara

Este o plantă perenă, foioasă, spinoasă, cu coroana rotunjită, laxă, uneori cam golașă la bază. De obicei ajunge la 3-10 m înălțime și 3-6 m lățime, iar creșterea este rapidă.

Frunzele sunt alterne, lanceolate, cu margine întreagă, acoperite de solzi argintii, de la gri-argintiu la verde-cenușiu. În mai și iunie apar florile mici, tubulare, crem-gălbui, argintii pe exterior, cu parfum intens. Fructele seamănă cu niște măsline mici, argintii la început, apoi portocaliu-roșcate.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Are nevoie de soare din plin și nu suportă umbra deasă. Având în vedere talia și creșterea rapidă, are nevoie de loc: lăsați distanță față de clădiri, garduri și alte plante. Poate fi folosită și ca gard viu.

Udare

După ce s-a înrădăcinat, rezistă foarte bine la secetă și nu necesită udare suplimentară. Umiditatea scăzută a aerului nu o deranjează.

Solul

Preferă un sol bine drenat și se adaptează la soluri sărace, nisipoase, lutoase, sărăturoase sau calcaroase. În natură crește pe soluri uscate, sărace sau erodate și pe malurile râurilor, în zone de stepă și semideșert.

Fertilizare

Nu are nevoie de îngrășăminte, deoarece își fixează singură azotul.

Tăiere

Suportă bine tăierea. Se face la sfârșitul iernii, în februarie-martie, pentru că florile anului următor se formează pe lemnul vechi. Ramurile uscate sau afectate de cancer se îndepărtează complet.

Plantare

Se poate planta în martie-aprilie sau în octombrie. Planta se răspândește prin semințe duse de păsări și prin drajoni, iar în America de Nord este invazivă, mai ales pe malurile apelor. Nu este recomandată în zonele unde devine invazivă; acolo alegeți alternative native. Nu o plantați lângă ape curgătoare.

Iernarea

Este complet rezistentă la ger, până la aproximativ -39 °C, deci nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus durează în general din noiembrie până în februarie.

Înmulțire

Se înmulțește prin semințe sau butași de ramură. Semănatul și înmulțirea se fac în octombrie-noiembrie.

Probleme frecvente

Principala boală este cancerul ramurilor, care provoacă uscarea lor; ramurile afectate se taie.

O altă problemă este răspândirea în jur, prin semințe duse de păsări și prin drajoni. Se rezolvă scoțând puieții apăruți și evitând plantarea lângă ape.

Fructe și utilizări

Fructele se recoltează în septembrie-octombrie. Sunt dulci, dar făinoase și uscate, și se consumă proaspete sau uscate, în special în Iran și Afganistan.

Fructele, frunzele și florile sunt folosite în mod tradițional în medicina populară pentru dureri articulare, febră și digestie.

Fructele sunt mâncate și răspândite de păsări, iar planta găzduiește omizile unor molii.

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Cât de mare crește sălcioara?De obicei între 3 și 10 m înălțime și 3-6 m lățime, cu creștere rapidă. Are nevoie de mult loc.
Când se taie sălcioara?La sfârșitul iernii, în februarie-martie, deoarece florile anului următor se formează pe lemnul vechi. Suportă bine tăierea.
Rezistă sălcioara la îngheț?Da, este complet rezistentă la ger, până la aproximativ -39 °C, și nu necesită protecție în timpul iernii.
Are nevoie de udare și îngrășăminte?Nu. După înrădăcinare rezistă foarte bine la secetă, iar azotul și-l fixează singură.
Cum se înmulțește sălcioara?Prin semințe sau butași de ramură, în octombrie-noiembrie.
Se poate mânca fructul de sălcioară?Da, fructul este comestibil, dulce dar făinos, și se consumă proaspăt sau uscat.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii