Feijoa
Feijoa sellowiana · Myrtaceae
Cunoscută și ca: acca sellowiana
Feijoa, cunoscută și ca Acca sellowiana sau Feijoa sellowiana, este un arbust veșnic verde cu flori comestibile și fructe aromate. În clima noastră, cu ierni geroase, se cultivă cel mai bine în ghiveci, pe balcon sau în interior, pentru că nu rezistă iarna afară.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -10 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1–7 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată feijoa
Feijoa este un arbust sau un pom mic, veșnic verde, din familia Myrtaceae. Are un port destul de deschis și întins, care se îndesește prin tăiere. Înălțimea variază mult, de la aproximativ 1 m până la 7 m, iar lățimea ajunge la 1,5-4,5 m.
Frunzele sunt groase, coriace, eliptice până la ovate, lungi de 5-7 cm, verde închis pe fața superioară și alb-argintii și păroase pe dos. Floarea, de circa 2,5 cm, are petale cărnoase, albe cu nuanță roșu-violacee, și un smoc de stamine roșu închis cu polen galben. Înflorește în mai-iunie, iar petalele sunt comestibile.
Fructul este o boabă de mărimea unui ou, lungă de 3-8 cm, cu coaja ceroasă, verde până la gri-albăstruie. Pulpa este dulce-acrișoară și aromată, cu un centru gelatinos cu semințe. Se coace toamna, la 4-7 luni după înflorire. Planta provine din nord-estul Argentinei, sudul și sud-estul Braziliei și din Uruguay, unde crește în păduri umede de munte și de câmpie, în păduri uscate și în pajiști temperate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și amplasare
Feijoa înflorește și rodește cel mai bine la soare plin, dar suportă și umbră ușoară. Vara, ghiveciul se așază pe un balcon sau pe o terasă însorită, ferită de vânturi puternice.
Udare
Planta are nevoie de umiditate constantă. Udați profund și regulat, mai ales în timp ce se dezvoltă fructele, iar între iunie și septembrie mai abundent. Toleranța la secetă este medie, așa că nu lăsați substratul să se usuce complet.
În lunile de repaus, decembrie, ianuarie și februarie, planta are nevoie de mai puțină atenție.
Pământ și rempotare
Feijoa suportă soluri de la nisipoase până la argiloase grele, dar preferă un pământ umed și bine drenat. Rădăcinile sunt superficiale și fibroase și beneficiază de mulci, care contribuie și la hrănirea plantei.
Rempotați în aprilie.
Fertilizare
Perioada de fertilizare este aprilie-iunie, adică în intervalul de creștere activă dinainte și din timpul înfloririi. Un strat de mulci ajută la aportul de nutrienți.
Tăiere
Tăiați ușor, în martie-aprilie sau după fructificare, pentru a îndesi portul deschis și a stimula creșterile noi care vor rodi.
Plantare și polenizare
Alegeți un loc la soare, adăpostit de vânt puternic. Răsadurile semănate în martie, în interior, se pot muta afară în mai.
Unele soiuri au nevoie de un partener de polenizare, așa că verificați la cumpărare dacă soiul este autofertil.
Iernarea
Aici stă cheia cultivării în clima noastră. Mugurii de floare mor sub aproximativ -9 °C, iar planta suportă cel mult -10 °C, în timp ce iarna ajunge de obicei la -20 °C. Din acest motiv feijoa se ține în ghiveci și se protejează de îngheț în perioada octombrie-martie.
Ianuarie, februarie și decembrie sunt luni de repaus. Nu o lăsați afară la temperaturi care distrug mugurii, altfel vă veți pierde florile și recolta.
Înmulțire
Feijoa se înmulțește din semințe sau din butași de tulpină. Butășirea se face în iunie-iulie, iar semănatul în interior în martie.
Probleme frecvente
Rugina mirtului (myrtle rust) este boala menționată pentru această specie.
Fructificarea slabă poate avea mai multe cauze: un soi autosteril, o iarnă prea puțin rece sau căldura de peste 32 °C. Soluția este să plantați un al doilea soi și să alegeți un loc potrivit.
Dacă mugurii de floare nu se deschid, cauza este de obicei înghețul sub -9 °C. Protejați planta iarna.
Recoltare și folosire
Fructele se recoltează în octombrie-noiembrie. Sunt cele mai bune când se coc pe pom și se culeg după ce cad. Se consumă proaspete sau în deserturi și au gust dulce și aromat. Petalele florilor sunt și ele comestibile.































































































