Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Hedera helix

Araliaceae

Cunoscută și ca: iedera comună

Toxice pentru pisici și câini · detalii ↓

Hedera helix, cunoscută și ca iederă comună, este o cățărătoare veșnic verde, ușor de crescut și foarte rezistentă. Se cațără singură pe ziduri și trunchiuri sau acoperă solul ca un covor des. Poate fi plantată în grădină, în ghiveci pe balcon sau ținută ca plantă de apartament.

Lumină
Semiumbră, Umbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
10–22 °C, min. -30 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
2–30 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Plantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Descriere

Iedera comună face parte din familia Araliaceae și este o plantă perenă, veșnic verde, cu creștere rapidă. Se agață cu mici rădăcini aeriene de-a lungul tulpinilor și se poate întinde între 1 și 15 m.

Frunzele de pe lăstarii cățărători sunt lucioase, cu 3-5 lobi, lungi de circa 5-10 cm. Pe lăstarii maturi, care înfloresc, frunzele sunt nelobate, de la formă de inimă la ovală. Există forme verzi și forme cu frunze panașate.

Florile mici, verzui-gălbui, sunt grupate în umbele rotunde și apar doar pe lăstarii maturi, din septembrie până în noiembrie. Sunt bogate în nectar. Fructele, de 6-8 mm, sunt negru-violacee sau galben-portocalii și se coc spre sfârșitul iernii. Păsările le mănâncă, iar frunzișul veșnic verde oferă adăpost.

În mediul natural crește în păduri, pe trunchiuri, stânci și ziduri, iar acolo unde nu are suport se întinde pe sol. În Europa este nativă, de la Irlanda până în Ucraina și Caucaz. În afara arealului nativ, de exemplu în America de Nord, este invazivă.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Iedera se simte bine la umbră sau la semiumbră. Soarele puternic și direct poate usca frunzișul, mai ales iarna. Formele panașate au nevoie de mai multă lumină pentru a-și păstra desenul.

Temperatura optimă este, de regulă, între 10 și 22 °C, iar umiditatea aerului poate fi moderată.

Udare și umiditate

Menține solul uniform umed, fără exces de apă. Toleranța la secetă este scăzută, așa că în iunie, iulie și august iedera are nevoie de udări mai dese.

În casă, lasă să se usuce puțin stratul de la suprafață între udări. Aerul prea uscat, de exemplu lângă calorifer, duce la margini brune și favorizează păianjenii roșii.

Sol și rempotare

Se adaptează la majoritatea solurilor: universale, lutoase sau bogate în humus, umede, dar bine drenate. pH-ul ideal este între 6 și 7,5.

Pentru ghiveci folosește un pământ obișnuit pentru plante, cu puțin material drenant adăugat. Rempotarea se face în aprilie sau mai.

Fertilizare

Fertilizează din aprilie până în iulie, când planta crește activ.

Tăiere

Tunde iedera în martie, aprilie sau iulie, pentru a-i controla întinderea și pentru a îndepărta lăstarii din jgheaburi sau de pe ziduri. Suportă bine și tăierea severă.

Plantare

Plantează în aprilie, mai, septembrie sau octombrie. Alege locul cu grijă: iedera poate deteriora mortarul, vopseaua și copacii.

Iernare

În grădină este rezistentă la ger. Plantele din ghivece au nevoie de protecție în înghețuri severe. Exemplarele de apartament preferă o cameră răcoroasă și luminoasă. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus.

Înmulțire

Se înmulțește prin butași de tulpină, marcotaj, diviziune sau semințe. Cel mai bun moment este între mai și august.

Probleme frecvente

Pot apărea păianjeni roșii, păduchi țestoși, afide și păduchi lânoși.

Pânză fină și frunze punctate: sunt păianjeni roșii, apăruți în aer uscat. Mărește umiditatea, spală frunzele și tratează cu o soluție pe bază de săpun.

Margini brune ale frunzelor: aer uscat sau udare prea rară. Udă mai regulat și ține planta departe de surse de căldură.

Frunze care îngălbenesc și cad: exces de apă sau drenaj slab. Lasă solul să se usuce puțin și asigură drenajul.

Siguranță

Toxice pentru pisici și câini
Pisici
Toxică
Câini
Toxică
Cai
Toxică

Iedera este toxică pentru pisici, câini și cai și ușor toxică pentru oameni. Părțile toxice sunt frunzele și fructele, iar substanța activă este formată din saponine triterpenoidice (hederagenină). Simptomele includ vărsături, dureri abdominale, salivație abundentă și diaree. Frunzișul este mai toxic decât fructele. Aceste informații au doar scop informativ și nu înlocuiesc sfatul medical sau veterinar. Dacă ai dubii, consultă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Iedera are nevoie de soare?Nu, preferă umbra sau semiumbra. Soarele puternic și direct poate usca frunzele, mai ales iarna, iar formele panașate au nevoie de ceva mai multă lumină.
Cât de des se udă iedera?Solul trebuie ținut uniform umed, fără exces de apă. În casă lasă stratul de la suprafață să se usuce puțin între udări, iar vara, în iunie-august, udă mai des.
Când se taie iedera?În martie, aprilie sau iulie. Tăierea servește la controlul întinderii, iar planta suportă și tăierea severă.
Rezistă iedera iarna în grădină?Da, este rezistentă la ger în aer liber. Doar plantele din ghivece au nevoie de protecție în înghețuri severe.
Este iedera periculoasă pentru câini și pisici?Da, este toxică pentru câini, pisici și cai, mai ales prin frunze. Poate provoca vărsături, dureri abdominale, salivație și diaree. Dacă ai dubii, cere sfatul unui medic veterinar.
Cum se înmulțește iedera?Prin butași de tulpină, marcotaj, diviziune sau semințe, de preferat între mai și august.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii