Glicina
Wisteria · Fabaceae
Cunoscută și ca: glicină
Glicina este o liană viguroasă, rezistentă la ger, care înflorește primăvara cu ciorchini lungi și parfumați. Cere un suport foarte solid, mult soare și tăiere regulată, iar răsplata este o înflorire spectaculoasă. Este o plantă de dificultate medie, potrivită pentru pergole și pereți însoriți.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 3–20 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată glicina
Glicina (Wisteria), numită și wisteria, este o liană lemnoasă, perenă, foioasă, din familia Fabaceae. Se cațără răsucindu-și tulpinile în jurul suportului și crește repede: de obicei ajunge la aproximativ 3–20 m înălțime și 2–10 m lățime.
Frunzele sunt verzi, alterne, penate, cu 7–19 foliole cu marginea întreagă. Florile mici, de tip mazăre, stau în raceme lungi, pendente, foarte parfumate. La speciile asiatice apar primăvara, în aprilie–iunie, în nuanțe de violet, albastru, alb sau roz. Fructul este o păstaie plată, păroasă, maronie, cu câteva semințe.
Glicina provine din Asia de Est (China, Japonia) și din estul Statelor Unite. Speciile asiatice și hibrizii pot scăpa din cultură și pot înăbuși vegetația nativă, mai ales în sud-estul SUA. Florile atrag albine și fluturi.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Înflorește cel mai bine la soare plin. Tolerează și semiumbra, dar cu mai puține flori. Alege un loc cu suport foarte puternic, cum ar fi o pergolă sau sârme întinse pe un perete.
Udare
Glicina are nevoie de apă moderată. Udă mai des în iunie, iulie și august, când planta crește intens. Solul trebuie să rămână umed, dar bine drenat.
Sol
Se adaptează la majoritatea solurilor: lutoase, argiloase, nisipoase sau bogate în humus, cu pH între 5,5 și 7,5. Evită solurile foarte bogate în azot, care favorizează frunzele în locul florilor.
Fertilizare
Fertilizează în martie–aprilie, fără exces de azot. Prea mult azot duce la creștere frunzoasă și la puține flori.
Tăiere
Glicina se taie de două ori pe an. La mijlocul verii, în iulie–august, scurtează lăstarii subțiri și lungi la 5–6 frunze. Iarna, în ianuarie–februarie, când planta nu are frunze, taie aceiași lăstari la 2–3 muguri.
Fără tăierea de vară, planta face multă creștere frunzoasă și înflorește mai slab.
Plantare
Plantează în aprilie–mai sau în septembrie–octombrie. Pregătește din start un suport foarte solid. Cumpără, dacă poți, plante care înfloresc deja, pentru că puieții din semințe au nevoie de ani buni până la prima înflorire.
Iarna
Glicina rezistă bine la ger, până la aproximativ -25 °C, deci iernile obișnuite de la noi nu o afectează. Perioada de repaus este noiembrie–februarie, iar tăierea de iarnă se face cât timp planta e fără frunze.
Înmulțire
Se poate înmulți prin altoire, semințe, marcotaj sau butași de tulpină. Perioadele potrivite sunt februarie–martie și iunie–iulie, iar semănatul se face în martie–aprilie. Plantele din semințe înfloresc târziu.
Probleme frecvente
Lipsa florilor: planta e prea tânără, are prea mult azot sau prea puțin soare. Remediu: tăiere de două ori pe an, mai puțin azot și loc la soare plin.
Creștere frunzoasă excesivă: lipsește tăierea de vară. Taie lăstarii subțiri după înflorire.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
- Oameni
- Toxică
Glicina este toxică pentru pisici, câini, cai și oameni. Părțile toxice sunt semințele și păstăile, care conțin lectină, glicozid de wisterină și rășină. Simptomele includ vărsături (uneori cu sânge), diaree, dureri de stomac, apatie, amețeli și, în cazuri grave, colaps. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi veterinare sau medicale; la îndoială, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia
















































































